Posted tagged ‘vise’

Analog social (poem final)

21 Martie 2011

visele noastre ardeau ca doua bete de chibrit
stinse-n trecutul „te iubesc”
si în prezentul „te-am iubit”

sunt învechit concise ea facandu-se comoda
se-apropie si îmi sopti
Iubirea nu mai e la moda

dar cine draga mea va sti iubirea sa o poarte
asa cum moda va dori
sa se pronunte-n toate

eu te-am iubit si ieri si azi, iubirea n-are toane
te voi iubi maine la fel
dar si-n alte sezoane

ieri îmi tineai de cald mai stii, azi nu mai sunt în trend
uitarea maine va veni
iar noi vom fi un brand

visele ard, noi vom muri, vad însa ca nu-ti pasa
dar nu uita, cand vei iubi
atunci vei fi frumoasa

Cu drag,
unei fete greu de multumit (fara aluzii la Jeni Acterian!)

 

Destinaţie finală

31 August 2010

Ca si cum niciodata cuvintele nu mi-ar fi fost mai serbede si gura atat de uscata, designul meu interior s-a mai degradat înca un pic, si rugandu-ma pentru cateva picaturi de ploaie m-am asezat la înca o discutie cu norii.Inima a fost mai galagioasa ca de obicei, crescand pulsul cu opt-zece batai, dar am pus totul pe seama toamnei.Simt cum cobor pe o scara cu trepte inegale si ma afund spre centrul pamantului.Mi s-au întepenit gandurile într-o contractie spontana. Si-as fi vrut din nou sa ma revolt, sa mai sterg un termen de pe lista infinita de temeri.
Sunt undeva pe marginea lumii privindu-va cum va pizmuiti unii pe altii si cum va încatusati iubirile prin promisiuni insipide.Cuvintele dor mai mult decat pietrele, dar înca nu simtiti durerea, înca aruncati…Îmi doresc brate lungi,sa va cuprind pe toti, sa va împac si sa va încalzesc apoi. Vreau si o farama de timp sa va pot explica îngrijorarile mele.Sunt multe, asa ca încercati s-aveti rabdare cu mine.
Poate voi rataci printre stele o perioada, în noptile apatice, atunci cand luna nu va fi întreaga sa o pot completa.Voi reveni acasa mereu cand îmi va fi dor, sa-mi reîncarc provizia cu vise si întreaga asteptare sa o transform în bucuria revederii. Sa ne înghesuim toti într-o camera si sa ne povestim vietile fila cu fila, iar cuprinsul sa ne întregeasca pe toti sub o singura coperta.
Ma voi întoarce…ca si cum niciodata nu as fi plecat.

Aplicaţie autumnală

29 August 2010

Se întampla uneori sa descoperi ca lumea ta perfecta nu mai exista si sa te apuci sa reconstruiesti o lume noua pe vechile ruine ale constiintei.Te împiedici de zimtii sarati ai ultimelor valuri si te lasi captiv în apusuri fara sens sau în primele picaturi de ploaie ale toamnei.Si toate vin asa deodata, fara sa ai timp sa le cunosti, si pleaca înainte sa reusesti sa le întelegi.

Covoarele de frunze ce se vor asterne în curand pe chipul tau îti vor acoperi gandurile si vei respira puritate. Stii, din cand în cand e bine sa mai cureti încaperile inimii, sa stergi usor praful cu o carpa umeda sau sa aspiri iluziile de anul trecut.Da.Asta trebuie sa faci! Si nu mai primi acolo pe oricine se nimereste, ca doar inima ta nu-i obiectiv turistic.

Înfasoara-ti amintirile într-o esarfa si poarta-le cu tine, ca nu cumva vreodata sa uiti cine ai fost.Învata sa-ti asumi greselile ca pe niste merite. Si ele îti apartin.Vei deveni un filozof fara sa stii prea multe cuvinte, e de ajuns sa-ti cunosti tacerile si vei fi alt om.
Ciupiturile de ieri s-au trasformat în vanatai si visele în cosmaruri, tu de ce ai încerca sa ramai neschimbat? Esti gol de dinauntru, încearca sa-ti umpli sufletul cu ceva…

Risipa de cuvinte. #1.Clinica de vise

18 August 2010

Cand risipa de cuvinte nu poti s-o masori în randuri
Si ei îti ofera-n dar, nestemate-n loc de ganduri
Sau uimita de-asteptare, peste tampla ta a nins
Fa recurs la amintire sau mai vinde cate-un vis.

Nu îti face planuri,sute, n-o sa mearga nicidecum
Chiar daca te mai împiedici continua pe-acelasi drum
Viitorul nu exista cand traiesti din amintiri,
Tu masoara-ti libertatea în lacrimi si fericiri.

Evantaie se pliaza, nu ai loc nici sa respiri
Palmele-ti miros a mine, parul tau a trandafiri
Si miroase-n toata casa a iubire si a crini
E dezordine totala si neliniste-n vecini.

Dar încuie bine usa, vreau sa te iubesc abstract
Si cu podul palmei mele sa-ti mangai trupul compact
Într-o camera uitata si de oameni si de lumi
Prizonieri într-o celula nu mai credem în minuni.

NOTA: Pentru cititorii interesati, va urma:

#2.Recăderea în păcat

#3.Mistificata libertate

Ai grijă de visele tale

20 Iulie 2010

Cel mai mare coşmar e să visezi adevărata faţă a realităţii.

Mă ridic din pat,îmi arunc privirea pe geam-împrăştii câteva iluzii matinale.N-am dormit prea bine azi-noapte şi acum mă voi răzbuna…tot pe mine.O cafea fără pic de lapte poate fi răzbunarea perfectă.No way,aşa ceva nu se poate ! Pentru o secundă chiar credeam în planul meu cinic de a-mi tortura dimineaţa.Am scăpat şi de data asta.Am tendinţa să trec de la o stare la alta îngrijorător de repede,asta pentru că am în jur oameni care te-ar putea face să vezi soarele şi dacă ai trăi în Alaska şi ar fi cea mai geroasă zi din an (cineva ar trebui să-şi facă un job din asta).Nu mai cred pe nimeni,singurul intrus din viaţa mea sunt chiar eu.Sunt condamnat să mă suport pe mine însumi toată viaţa.Rutina doar amplifică starea.Secolul ăsta e de vină.Nu suport graba,agitaţia,furtunile din viaţa mea,nebunia schimbării-sunt un tip cu deprinderi statornice (deşi paradoxal am fugit mereu de rutină).
Cum ar fi pentru o clipă să mă dezic de toate afirmaţiile mele şi să privesc pagina de ieri a jurnalului ca pe o istorie de duzină,o poveste plictisitoare fără un final bine conturat ? Citind în urmă am impresia că sunt doar doua sau trei episoade puse pe repeat.E groaznic să te obosească rutina,poate şi mai groaznic să o concluzionezi în rândurile tale.
Bun.Realitatea întotdeauna se ascunde printre cuvintele noastre,dar trăim mai mult prin prisma viselor.Ai grijă de visele tale mai mult decât de tine,pentru că nu ele trăiesc prin tine,ci mai degrabă tu ai ajuns dependent de ele.
Mi-ar fi plăcut să întocmesc un „Decalog” al societăţii ingrate şi al caracterului respingător al lumii,dar obosesc şi eu câteodată luptându-mă cu morile de vânt.Există un „prea mult” şi pentru mine,faptul că înseamnă mai mult decât „prea mult-ul lor” e numai o problemă abstractă.Nimeni nu vrea să renunţe acum la mască ! Sfârşitul balului se apropie,puţin trecut de miezul nopţii şi nimeni nu a sesizat că măştile au devenit o parte din noi.Ele zâmbesc în locul nostru,iar noi ne ascundem în continuare în spatele lor.Ele ne conduc.
Visăm să trăim sau trăim să visăm ? Aş mai vrea să ştiu cât la sută din ce trăiesc e realitate.Dar c
ând trecem prin clipe de coşmar,tare am vrea să fi fost doar un vis…şi oare e mai mult de-atât ?

Paradis fictiv

8 Iulie 2010

„Singurul paradis e paradisul pierdut.”

Marcel Proust

Straluciri in priviri,orasul pierdut
Aer proapat si poate…un nou inceput.
Despartiri,impacari,realitate si vise
Idei si trairi,porniri interzise.

Bucurie,necaz,ganduri fara sfarsit
Intre „a fi” si-„a trai” e un zid infinit
Poate maine sau azi,peste ani,nu poti sti
Vom da timpu-napoi sa mai fim iar copii.


Raspuns fara scop,mincinoase grimase
Talent fara noroc,incercari sfioase
Atunci si acum,doar noi ne-am schimbat
Restul lumii-i la fel…numai timpul a stat.


Hartuit de-amintiri,am semnat un tratat
Sa iubesc doar o data dar sa am ce-am visat.
Cu aer ma-nec,ma sufoc de minciuni
Mapamond devenit hotel de nebuni.

Doctori se-mbolnavesc,preoti cad in pacat
Zugravi fara case,viitor blestemat.
Rabdare ajunsa la capat de drum
Un cer preainalt,un pamant plin de fum

Ochii mamei plangand sau primul sarut
Ingerasi de cristal,sentimente de lut
Fluturasi in stomac,pasiuni risipite
Rochita ei alba si iubiri ne-mplinite.

Straluciri in priviri,orasul uitat
Sfarsit uneltit si un aer poluat.
Impacari,despartiri,realitate si vis
O lume bolnava…si-un fictiv paradis.

Ratacire morala

2 Iulie 2010

Am dat-o de atatea ori in bara
Tot cautand in dragoste concepte,
Erai si dulce si-n acelasi timp vulgara
Eram indragostit si nu-ti gaseam defecte.

In cautarea mea obositoare si jenanta
Nu pricepeam nici cum si nici unde gresesc
De ce iubirea pare-asa teribil de riscanta
Si de ce inca…defecte nu-ti gasesc.

Sunt ratacit prin vise si sperante
Dar tu ma cauti si m-aduci pe drumul bun
Si intr-o lume ce abunda-n arogante
Eu totusi nu-ti gasesc nici un defect comun.

Stau fata-n fata azi prezentul si trecutul
In neant se ratacesc si se izbesc cuvinte
Am tot pacatuit iubind cu sufletul si gandul
Am dat-o-n bara si-am mers inainte…