Posted tagged ‘viitor’

PriMeniri

14 Martie 2011

Cand eram copil, am cazut de la înaltimea unei inimi frante pe ganduri straine de catifea.În cer, cineva uitase sa închida fereastra, dar caderea mea se datora altor factori.Circulau suflete de-a lungul si de-a latul, acolo unde clipele se intersectau cu neantul, unde poftele se amestecau si completau infernul. Aveam aranjate liniar potecile cugetului, astfel încat niciun suflet strain sa nu-mi traiasca viata.Dar Doamne, ce cadere! Luxatia ratiunii spre subiectivism, deplasarea amintirilor spre viitor si multe alte…
Am presupus eu ca o lume stramba nu ma poate îndrepta, dar parasind-o am ramas fara vertebre.
În fond,cere Mantuirea oare sa te ridici din loc? Sa urci pe o scara si sa poposesti în cer? Nu, eu cred ca noi trebuie sa-L coboram pe Dumnezeu în inimile noastre…mi-am spus atunci cu o putere venita nici eu nu stiu de unde…

Bursa de valori sentimentale

9 Noiembrie 2010

Am făcut un inventar
nimicurilor din viaţa mea

nu sunt un bun contabil
toate iubirile îmi dau cu virgulă
partea întreagă din mine
suferă un deficit
economiile mi-au fost impozitate
îmbrăţisări cu TVA
transfer speranţe de azi
pentru mâine

în avans
am licitat câteva vise
ideile se vând pe sume derizorii
s-au devalorizat trăirile
sufletul a intrat în colaps
la bancă nu dau credite
un împrumut de sănătate e vital
măcar de-am suferi în rate

primim fericirea în tranşe
banii nu mai îngheaţă se topesc
afacerea mea cu săruturi
acum un an era în prag de faliment
sunt plin de datorii morale
nu mai ridic privirea din pământ
îmi voi amaneta trecutul
nimicurile din prezent mă costă scump


Împrumutăm iubire,dobândă fixă

17 Iulie 2010

Iubirea-i viaţă.Acelaşi cântec lin de dimineaţă până seara.Şi doar distanţa de la un nor la altul ne desparte.Călătorim usor prin vise,când realitatea e făcută din bucăti.O lume  de suflete,în care,distribuim iubire la pachet.Poate norocul tău a pus deoparte,nişte petale de trandafir,şi nu mă mir cum târziu în noapte,cerul miroase a parfum.Mă jucam cu vântul,il strângeam în braţe,iar printre speranţe uşor te-am pierdut.Dar vine maine şi toţi vor să ştie dacă o iau de la capăt sau las totul pierdut.Consumăm doar iubire,iar cand se termină vom merge la bancă să ne-mprumutăm.Dobanda e fixă şi raiul aproape,ne prăbuşim în ispite,dar nu-i nimic,învăţăm să zburăm.
Eu prefer să visez,sunt prieten cu norii.Le-am cantat la ureche o baladă şi-au plans.Dar mi-au spus să am grijă-viaţa-i plină de spini,s-ar putea să te-nţepi apoi să pl
ângi pe ascuns.Băieţii nu plâng,decât în camera lor şi doar când sunt singuri şi îşi ies din rol.Şi poate doar norii,ce acoperă cerul,vor dori să ascundă enigmatic secret.Şi ei sunt bărbaţi,dar nimeni nu ştie,că şi ei plâng în taină-potopind printre veacuri, prevestind viitorul…atât de incert.

Teama de ce am sa devin

5 Iulie 2010

Un gand care ne strabate pe toti cel putin o data in viata,daca nu si mai des.Viitorul.Oamenii se tem mai mult de ceea ce nu cunosc.Multi se tem de Dumnezeu desi putini Il descopera,multi se tem sa zboare cu avionul desi n-au facut-o niciodata.Lasitate.Omul a fost las din toate timpurile,iar cand s-a gasit un „curajos” l-ati numit „razvratit” sau „nebun”.Mi-e teama sa ma tem dar si sa-mi expun curajul.Starea de amorteala a celor din jur m-a contaminat si pe mine.Raman uimit cand vad cate se invata din mers.Injuram-pentru ca toti prietenii o fac.Fumam-pentru ca toti prietenii o fac.Si de ce nu,si mai rau,ucidem oameni si vise,pentru ca ne simtim nedreptatiti.
La scoala invatatoarea muta in aceeasi banca un derbedeu cu un tocilar,in ideea ca „va invata si el carte”.Inutil,insa ce era si mai nociv e  ca il invata si pe tocilar numai prostii.Asta e lumea.Niciodata lasul nu va invata sa aiba curaj de la un indraznet,mai degraba lasul il va invata pe indraznet ce e teama,nu de alta,dar toate sansele ar fi de partea lui.Daca la inceput nimeni nu se temea de nimic,acum imi pun intrebarea: cati razvratiti mai exista ?
Mi-e teama sa nu fiu inteles gresit si totodata judecat gresit.Si nu in ultimul rand,spre deosebire de majoritatea,eu ma tem de oameni,pentru ca am cunoscut rautatea lor, si nicidecum de ceva ce n-am vazut sau de cineva pe care nu l-am cunoscut.
In final,va mai marturisesc o temere veche,de cand eram un pusti,peste care am trecut cu bine.M-am temut ca voi uita sa iubesc si ca nu se va gasi nimeni sa ma invete.Din fericire deocamdata nici eu nu am uitat sa fac asta,si mereu am invatat lucruri noi iubind.Iubirea si religia,desi e greu sa le luam separat cred ca sunt cele mai complexe teme de discutie.
Teama de ce am sa devin s-a napustit peste mine ca o astenie,devenind o obsesie care ma incearca si ma oboseste in eforturile mele zadarnice de a gasi un raspuns concludent.Nu gasesc raspunsuri nici la toate framantarile din trecut,ce asteptari as putea avea de la viitor.Intr-un tarziu imi raspund tot eu.Nici una.Asteptarile ucid,n-ai nevoie de ele.Traieste clipa !



Impozit pe suflet

28 Iunie 2010

Nu mai avem ce sa amanetam
Intr-o puzderie de vise inotam
Nu mai avem idei,doar remuscari
Imaginea cu noi cazand pe scari.
Pe scara sociala am tot decazut
Numai singuratatea ne mai tine de urat
Numai o vorba buna putem sa primim
Compasiunea astazi e un gest sublim.
Trecutul nostru plin de nostalgie
Inca ne tine in picioare si ne da tarie
Istoria unui popor noi o scriem din vorbe
Suntem acizi si veninosi asemeni unei cobre;
Imi tin in doze fericirea,locul e secret
Iubire nu am mai pastrat,toata-i la amanet.


Ma amagesc si stiu ca nu se poate
Iubirea-i cea mai scumpa calitate
Nu se mai tine cont de kilograme sau carate
Platim impozitul pe suflet,suferim in rate…


Nu mai avem ce sa amanetam
De regulile noastre ne impiedicam
Nu mai avem deloc pareri,avem doar interese
Alesii „trag” doar pentru ei,de prosti cui sa-i mai pese.
Puterea mea de a ierta a fost demult sfidata
Puterea lor de a fura inca-i nelimitata.
Nu mai se cauta solutii,doar se fac taieri,
Impozite si taxe mai scumpe ca ieri.
Noi viitor nu mai avem,vorbim despre trecut
Iar din durerea noastra unii isi fac scut.
Asta-i rasplata noastra fiindca am votat
Si-am indraznit sa mai traim si dupa.Ce pacat !
Am ochi sa vad,urechi s-aud,dar mi se-nchide gura
Vreau sa va vad in locul meu,sa va mistuie ura
Sa inteleg unde-am gresit,cum mi-am facut pacate
Dar pan-atunci ma duc s-achit taxa pe libertate.