Posted tagged ‘viata’

Traversând răstimpuri

21 Noiembrie 2010

Timpul
înghite firimituri din mine
dilatând clipa
transformând-o în ecou

îmi respiră gândurile
printr-o reverie
alunec în negura destinului

strivesc amintiri
presate de povară
şi de un „ieri” irespirabil

promisuni morale
devenite reproşuri
rostogolesc vise

în palme se bifurcă
drumuri neumblate
ale unei alte lumi

erodând şoapte
metamorfozând lacrimi
în temeinice mărgăritare

amprentele trecutului
rutinate de prejudecată
au cioplit incertitudini

dureri devenite riduri
coboară marile bucurii
la preţ de zâmbete plastifiate

cerneala abundă
îndrumând paşii vieţii
spre grăbitul final

Anunțuri

Risipa de cuvinte. #3.Mistificata libertate

25 August 2010

Printre teze şi-alte dogme, demagogii ne subjugă
Inima nu mai rezistă, sufletul ar vrea să pl
ângă,
Şi e moarte peste toate, doar tu mai mă ţii în viaţă
Mă simt liber în cătuşe, numai gândul îmi îngheaţă.

Prefăcuţii ăştia paşnici, războiţi de sentimente,
Zâmbete ascunse-n pagini, învelite-n pansamente,
Când necinstea şi durerea le vor înnegri privirea,
Cu prudentă şi răbdare vor asasina iubirea.

Lasă filele să strige, şi cuvintele să crape
Şi deşertul să-i înece cu lacrimi în loc de ape.
Să rămână numai fumul şi cenuşa lor în spate
Iar pământul de deasupra să-i absoarbă de păcate.

Câte clipe să mai treacă, să ne întâlnim din nou
Rătăciţi în lumea asta, deţinuţi într-un cavou?
În nisipuri mişcătoare, adunati într-un cuvânt,
Când risipia de iubire va întrece tot ce-i sfânt.

Şi dacă se dărâmă ?

28 Iulie 2010

Puţini ştiu că o relaţie se construieşte puţin câte puţin,cărămidă cu cărămidă.Totul ţine de structură: dacă zidul se dărâmă vom cădea şi noi,dacă rezistă, iubirea noastră nu va muri niciodată.
Deci,acum îndrăzneşti să pui ultima cărămidă şi să avem „zidul” nostru ? 


Ai grijă de visele tale

20 Iulie 2010

Cel mai mare coşmar e să visezi adevărata faţă a realităţii.

Mă ridic din pat,îmi arunc privirea pe geam-împrăştii câteva iluzii matinale.N-am dormit prea bine azi-noapte şi acum mă voi răzbuna…tot pe mine.O cafea fără pic de lapte poate fi răzbunarea perfectă.No way,aşa ceva nu se poate ! Pentru o secundă chiar credeam în planul meu cinic de a-mi tortura dimineaţa.Am scăpat şi de data asta.Am tendinţa să trec de la o stare la alta îngrijorător de repede,asta pentru că am în jur oameni care te-ar putea face să vezi soarele şi dacă ai trăi în Alaska şi ar fi cea mai geroasă zi din an (cineva ar trebui să-şi facă un job din asta).Nu mai cred pe nimeni,singurul intrus din viaţa mea sunt chiar eu.Sunt condamnat să mă suport pe mine însumi toată viaţa.Rutina doar amplifică starea.Secolul ăsta e de vină.Nu suport graba,agitaţia,furtunile din viaţa mea,nebunia schimbării-sunt un tip cu deprinderi statornice (deşi paradoxal am fugit mereu de rutină).
Cum ar fi pentru o clipă să mă dezic de toate afirmaţiile mele şi să privesc pagina de ieri a jurnalului ca pe o istorie de duzină,o poveste plictisitoare fără un final bine conturat ? Citind în urmă am impresia că sunt doar doua sau trei episoade puse pe repeat.E groaznic să te obosească rutina,poate şi mai groaznic să o concluzionezi în rândurile tale.
Bun.Realitatea întotdeauna se ascunde printre cuvintele noastre,dar trăim mai mult prin prisma viselor.Ai grijă de visele tale mai mult decât de tine,pentru că nu ele trăiesc prin tine,ci mai degrabă tu ai ajuns dependent de ele.
Mi-ar fi plăcut să întocmesc un „Decalog” al societăţii ingrate şi al caracterului respingător al lumii,dar obosesc şi eu câteodată luptându-mă cu morile de vânt.Există un „prea mult” şi pentru mine,faptul că înseamnă mai mult decât „prea mult-ul lor” e numai o problemă abstractă.Nimeni nu vrea să renunţe acum la mască ! Sfârşitul balului se apropie,puţin trecut de miezul nopţii şi nimeni nu a sesizat că măştile au devenit o parte din noi.Ele zâmbesc în locul nostru,iar noi ne ascundem în continuare în spatele lor.Ele ne conduc.
Visăm să trăim sau trăim să visăm ? Aş mai vrea să ştiu cât la sută din ce trăiesc e realitate.Dar c
ând trecem prin clipe de coşmar,tare am vrea să fi fost doar un vis…şi oare e mai mult de-atât ?

Comparaţie păgână

14 Iulie 2010

Nu reuşesc să te compar cu nici o zeitate,
Eşti paradoxul şi esenţa existenţei mele,
Minune a naturii prefăcută-n realitate,
Icoana mea cu suflet şi portret de stele.

Fecioară neatinsă de păcat sau răutate,
Simbolul binelui şi al iubirii nesfârşite,
Orice defect al tău e pentru mine calitate,
Atingerile tale-mi sunt plăceri nebănuite.

Ajuns în cer doar Sfântul Petru mă întreabă
Dacă te voi iubi mereu sau daca ai vreo vină,
Pentru c-ai alergat prin mintea mea o viaţă-ntreagă
Sau pentru că dintotdeauna mi-ai părut divină.


Ai fost adusă pe pământ, din vise născocită,
Luna şi soarele te-au adoptat cu doleanţă,
Aşa cum eşti, aşa cum sunt, mi-ai devenit ispită,
Te-am îndurat pasional pân’ la final de viaţă.

Un singur lucru vreau până să trec în nefiinţă
Indiferent dacă-i prea scump sau dacă-i interzis
Te vreau numai pe tine,iar ca ultimă dorinţă
Cer siguranţa de a te avea şi-n Paradis.


Teama de ce am sa devin

5 Iulie 2010

Un gand care ne strabate pe toti cel putin o data in viata,daca nu si mai des.Viitorul.Oamenii se tem mai mult de ceea ce nu cunosc.Multi se tem de Dumnezeu desi putini Il descopera,multi se tem sa zboare cu avionul desi n-au facut-o niciodata.Lasitate.Omul a fost las din toate timpurile,iar cand s-a gasit un „curajos” l-ati numit „razvratit” sau „nebun”.Mi-e teama sa ma tem dar si sa-mi expun curajul.Starea de amorteala a celor din jur m-a contaminat si pe mine.Raman uimit cand vad cate se invata din mers.Injuram-pentru ca toti prietenii o fac.Fumam-pentru ca toti prietenii o fac.Si de ce nu,si mai rau,ucidem oameni si vise,pentru ca ne simtim nedreptatiti.
La scoala invatatoarea muta in aceeasi banca un derbedeu cu un tocilar,in ideea ca „va invata si el carte”.Inutil,insa ce era si mai nociv e  ca il invata si pe tocilar numai prostii.Asta e lumea.Niciodata lasul nu va invata sa aiba curaj de la un indraznet,mai degraba lasul il va invata pe indraznet ce e teama,nu de alta,dar toate sansele ar fi de partea lui.Daca la inceput nimeni nu se temea de nimic,acum imi pun intrebarea: cati razvratiti mai exista ?
Mi-e teama sa nu fiu inteles gresit si totodata judecat gresit.Si nu in ultimul rand,spre deosebire de majoritatea,eu ma tem de oameni,pentru ca am cunoscut rautatea lor, si nicidecum de ceva ce n-am vazut sau de cineva pe care nu l-am cunoscut.
In final,va mai marturisesc o temere veche,de cand eram un pusti,peste care am trecut cu bine.M-am temut ca voi uita sa iubesc si ca nu se va gasi nimeni sa ma invete.Din fericire deocamdata nici eu nu am uitat sa fac asta,si mereu am invatat lucruri noi iubind.Iubirea si religia,desi e greu sa le luam separat cred ca sunt cele mai complexe teme de discutie.
Teama de ce am sa devin s-a napustit peste mine ca o astenie,devenind o obsesie care ma incearca si ma oboseste in eforturile mele zadarnice de a gasi un raspuns concludent.Nu gasesc raspunsuri nici la toate framantarile din trecut,ce asteptari as putea avea de la viitor.Intr-un tarziu imi raspund tot eu.Nici una.Asteptarile ucid,n-ai nevoie de ele.Traieste clipa !



Dincolo de reguli si principii(Legile firescului)

26 Iunie 2010

E imposibil sa strigi spre cer si nimeni sa nu te auda.
E imposibil sa te bucuri si nimeni sa nu-ti doreasca fericirea.
Imposibil sa iubesti si sa poti explica de ce faci asta.
Imposibil sa ierti fara sa uiti.
Imposibil sa inveti fara sa gresesti o data.
Imposibil sa faci lumea mai buna fara sa te schimbi pe tine pentru inceput.
E imposibil…Imposibil sa-ti calculezi destinul,dar nu imposibil sa schimbi ruta vietii.
Imposibil sa-ti faci prieteni pana nu esti tu insuti cel mai bun prieten al tau.Regaseste-te !

E imposibil sa cauti dreptatea printre oameni si sa o gasesti.
Poti sa imparti iubire tuturor,dar imposibil sa iubesti doua persoane la fel de mult.
Imposibil sa inveti ce-i iubirea din carti,cuprinsul nu dezleaga asemenea taine,doar sufletul poate.
Imposibil sa iubesti fara sa crezi,imposibil sa crezi fara sa iubesti.
Imposibil sa gasesti mai multe raspunsuri la ceilalti decat la tine.Si totusi cautam raspunsuri…
Imposibil sa ajuti asteptand rasplata.Acelea pot fi cel mult favoruri,nicidecum fapte bune.
Imposibil ca privind in apa,oricine sa-si vada la fel de limpede chipul.
Imposibil sa-ti arati iubirea fara niciun sacrificiu.
Imposibil sa te refugiezi in lumea ta si sa pretinzi in acelasi timp totul.Invata sa traiesti !