Posted tagged ‘uitare’

intimități sociale

16 Mai 2013

andreihappyday- intimitati sociale

îmi aparții. îți aparțin. suntem doi burghezi cu stare

crezând în iubirea noastră ca în planuri cincinale

dacă totul se reduce la obsesii și uitare

de ce dintr-o fundătură căutăm încă o cale?

 

toată irosirea noastră prin brațe străine văd

ar putea să mărginească și cel mai cumplit prăpăd

că-i destin sau întâmplare rămân probabilități

eu voi urî doar momentul când te-ai dăruit la toți

 

(mai mult…)

Melanj tranzitiv

30 Noiembrie 2010

Poţi să pleci sau poţi să stai,
Să-ţi fiu iad şi să-mi fii rai,
Să te-ating, să mă respingi,
Să te pierd, să mă câştigi.

Să te cert, să mă împaci,
Să te strig şi să mă taci,
Să m-alungi şi să te chem
Să-ţi fiu crez, să-mi fii blestem.

Să te-ngheţ, să mă topeşti,
Să te uit, să m-aminteşti,
Să-ţi fiu lacrimă, tu plâns,
Să-mi fii venă, să-ţi fiu puls.

(mai mult…)

Pe orice vers chitanţă

28 Noiembrie 2010

Cu privirea în pamant si pamantul sub picioare,
Unii-si striga nedreptatea, altii rad cat pot de tare.
Saturat de-atata zarva,chemat fiind în instanta,
Mi-au cerut dovezi si acte, pentru orice vers chitanta.

Asteptam apoi sentinta, juriul pare sa refuze,
Rumegus lasat în urma unor tragice acuze.
Cu încurajari si scuze- doar diverse subterfugii,
Multi aleg indiferenta si uitarea ca refugii.

Neclintit la un cutremur, pregatit pentru potop
Dupa judecata stramba a unui vechi licantrop,
Pisici tandre si placute transformate în pantere,
Detectivi dispusi s-ajute la elucidat mistere.

Viata nu e o padure, e o jungla-n fiecare,
Nu porni la drum de tanar, vei întalni multe fiare.
Pentru ce atata truda cand nimeni n-are rabdare
Sa asculte, sa auda, un strigat de disperare…

Poate spiritul de turma sau traiul cotidian
I-au întors c-un veac în urma,evadati dintr-un roman.
Eu voi încheia povestea, sfarsind iute, ca Socrate
Otravit cu imprecatii, dar curat pana la moarte.

Update- Vreau sa merg mai departe indiferent cate piedici apar.Am încredere ca voi reusi.Blog public sa fie!

(mai mult…)

Îmbrăţişări aciclice

4 Octombrie 2010

Toamna are partile ei bune, domnilor.Racoarea ei ne îmbie la visare si ne convinge sa cautam adapost în brate calduroase, unde inima încalzeste sufletul cu o suta de batai pe minut.Iubirea se învarte în jurul Soarelui, inima bate ritmul secundarului.Alergi.Obosesti.Te sprijini de vise, le strangi pe toate cu grija-n buzunar si mergi mai departe.Nu ai puncte fixe, n-ai avut vreodata, ai lasat destinul sa decida urmatoarea carte.Sa manifesti atat dezinteres fata de propria ta viata e total absurd.Esti un bob de nisip, dar toate boabele de nisip au principii.Ele se zbat sa nu ajunga pe fundul marii, acolo unde nu mai au ocazia sa iasa la suprafata.Tu te scufunzi în apele tale, nestiind sa înoti, refuzand sa înveti, asteptand sa mori.
I-ai dat afara pe intrusii din viata ta.Dar cand ai spus Afara au iesit si cei pe care-i iubeai.Cum poti fi Înauntru cand toti stau îmbratisati de cealalta parte a zidului? Izolandu-te nu poti deveni decat un exterior inutilizabil al unei lumi deteriorate.Tu esti Afara , nu ei. Ei au intrat Înauntru cand i-ai gonit din lumea ta.
Si iesi din nou la suprafata,
din nevoie, nu din ravna sau înduiosare.Bucati din tine s-au pierdut pe drum iar sufletul s-a dezmembrat aciclic.Oamenii mai arunca un banut din cand în cand la cersetori, dar nimeni nu-i îmbratiseaza.Monedele nu tin de cald nici pentru cea mai primitoare toamna.Unde sa mai gasim culcus pentru fiinta noastra, cand toate bratele sunt ocupate?

Inerţie interioară

3 Septembrie 2010

E toamna si miroase-a nepasare.Gustul de struguri si-al buzelor tale m-au saturat pentru întaia data.Dorind sa masluim iubirea, si preferand sa ne iubim în taina, pe ritmuri cardiace si lugubre, printre pasaje negasite de vioara, ma voi lipsi de tine-o perioada.Si printre sambete acoperite cu pasivitate, de carti uitate prin biblioteci, voi face loc si pentru tine,poate, si din cateva ganduri ai sa întelegi.Eu nu stiu cum e agonia înca si nici cat de bogat as putea fi, dar printr-o cratima te voi lega de mine, fara sa vreau mai mult, fara ca tu sa stii…
Arata-mi Paradisul ratiunii tale si umple-ma de îndoieli trupesti, sa conversam prin vise telepatic, sa vad cum zi de zi tot mai frumoasa esti.Sfideaza-mi simturile, du-ma în eroare, pe drumuri nedescoperite vreau sa ratacesc, si printre catastrofe-pasiuni mortale sa naufragiez la tarmul tau ceresc.
E toamna si miroase a uitare.Se coc gutuii, m-am întors acasa.Înca te mai iubesc, înca te vreau, înca mai doare, dar tie… tie mai îti pasa?

Doar dupa ce termini de citit

Iertarea fără uitare e ca pâinea fără sare

4 August 2010


Mi-a fost dat sa cunosc deopotriva oameni cu suflet bun dar si persoane capabile de rautati fara margini.Cum nu e bine sa te pui cu nebunul (ca are mintea odihnita,stiti voi povestea) nici pe cei buni nu cred ca-i prea bine sa-i calci pe coada.Unu la mana- pentru ca e nedrept, si doi pentru ca ei ,asa cum sunt,pot deveni cei mai periculosi oameni.Naivitatea se trateaza cu lectii de viata,dar dusmania nu se sfarseste fara razbunare.Pana nu vom lasa orgoliul deoparte si nu vom învata sa iertam,lumea nu se va opri din declin.Adevarat ca stiinta a progresat în ultimele decenii,dar la ce bun stiinta,cand din punct de vedere moral suntem înca în mezozoic…
Putem spune oare ca am iertat pe cineva daca nu am uitat si greseala facuta ? Am ierta doar pe jumatate sau cum ? Exista doua sau trei persoane pentru care as calca peste orice principiu,dar numai atat.Adevarul e unul din lucrurile sfinte pentru mine,de aceea cine m-a mintit, fie si o singura data, nu mai poate avea pretentia sa-l vad cu aceeasi ochi. În afara de minciuna,care e ca o coroana simbolica a raului,mai detest cu înversunare nedreptatea si tradarea.Pentru ele as semna oricand cea mai draconica sentina.În rest,cred ca as putea trece peste toate daca cel care a gresit regreta fapta.Sunt situatii cand isprava nu mai poate fi îndreptata si cauzeaza destula suferinta, iar consecintele nu-s placute pentru nimeni.Nu mai reactionati impulsiv ,si cand luati decizii care nu va privesc doar pe voi, judecati de doua ori si cantariti bine.Nu dati înapoi ca racul, încercati sa fiti o balanta cu suflet de fecioara!

Iertarea fara uitare e ca painea fara sare- deci voi ce n-ati putea ierta niciodata, nici celei mai iubite fiinte ?

Pas in doi

7 Iulie 2010

Maine blogul implineste 3 luni.Va multumesc din adancul sufletului celor care ati incurajat evolutia blogului,incepand cu cei de la blogroll,pana la cei care comenteaza exprimandu-si opiniile.Am cunoscut oameni minunati de la care oricine poate avea de invatat si am facut „un pas in doi”.Daca cineva se indoia ca Dumnezeu face minuni,cititi cateva bloguri si veti descoperi ca insusi omul este cea mai mare minune.As vrea ca vizitele facute sa nu fie doar din „prietenie” ci sa va faca o reala placere sa-mi cititi gandurile.Nu vreau sa ma vizitati in fiecare zi,nici la doua zile.Vreau ca fiecare din voi sa inteleaga atat efortul depus,cat si bucuria cu care va impartasesc fiecare articol.E tot ce-mi doresc: sa fiu inteles.

Ma-nclin in fata celor
Ce-au izbutit in toate
Ma-nclin in fata celui
Ce stie si ce poate
Ce-n lume-a cautat mereu
Sa lupte si sa dea
S-ajute, nu sa ia
Ma-nclin retoric…ma-nclin acelasi eu.