Posted tagged ‘timp’

exod

26 Iunie 2013

ce copii bolnavi eram
când o luam la sănătoasa prin lume
trăind în fugă zile
din viețile celorlalți

curaj
cât pentru un te iubesc
șoptit la ureche
ecouri multe ecouri
răspunsuri târzii
așteptări cu subînțeles
de neînțeles

ochi umezi
genunchi juliți
obraji rumeni
respirații oprite
bătăi în inima alăturată
un prim sărut dă startul
jocului de-a oamenii mari

constatări

iubire luată în serios
miracole trecute cu vederea
zadarnic mai fugim
ne pierdem într-un pas
nu vezi
ce copii am fost
ce copil am rămas

Anunțuri

Aeroplane din.. hârtie

22 Iulie 2010

Am primit de la Mălli o leapşă cu „Ce am eu pe desktop”.Promisiunea e promisiune,iar eu m-am ţinut întotdeauna de cuvânt.Iată ! Avioane peste avioane…dar de hârtie.Plutesc şi mă las dus uşor de briza verii.Mi-a plăcut imaginea,nu ştiu dacă se regăseşte cineva în ea,dar eu,care mă consider un „călător” şi un „visător” prin timp şi spaţiu m-am identificat imediat cu aeroplanele.
Leapşa zboară spre ce blogroll o va duce vântul,sau mai pe româneşte,cine vrea poa` s-o ia ! 😀


Paradis fictiv

8 Iulie 2010

„Singurul paradis e paradisul pierdut.”

Marcel Proust

Straluciri in priviri,orasul pierdut
Aer proapat si poate…un nou inceput.
Despartiri,impacari,realitate si vise
Idei si trairi,porniri interzise.

Bucurie,necaz,ganduri fara sfarsit
Intre „a fi” si-„a trai” e un zid infinit
Poate maine sau azi,peste ani,nu poti sti
Vom da timpu-napoi sa mai fim iar copii.


Raspuns fara scop,mincinoase grimase
Talent fara noroc,incercari sfioase
Atunci si acum,doar noi ne-am schimbat
Restul lumii-i la fel…numai timpul a stat.


Hartuit de-amintiri,am semnat un tratat
Sa iubesc doar o data dar sa am ce-am visat.
Cu aer ma-nec,ma sufoc de minciuni
Mapamond devenit hotel de nebuni.

Doctori se-mbolnavesc,preoti cad in pacat
Zugravi fara case,viitor blestemat.
Rabdare ajunsa la capat de drum
Un cer preainalt,un pamant plin de fum

Ochii mamei plangand sau primul sarut
Ingerasi de cristal,sentimente de lut
Fluturasi in stomac,pasiuni risipite
Rochita ei alba si iubiri ne-mplinite.

Straluciri in priviri,orasul uitat
Sfarsit uneltit si un aer poluat.
Impacari,despartiri,realitate si vis
O lume bolnava…si-un fictiv paradis.

Povestea noastra

2 Iunie 2010

Cu trecutul in gand,cu prezentul in suflet…

Am rasfoit cu grija cartea ce-mi descrie viata
Am aplecat urechea uluit
Si am tacut apoi…Mi-se citea pe fata
Tristetea celui ce-a fost odata fericit.

Din chipul ei de sfanta
Au rasarit azi riduri
Obrajii ei cei rumeni
S-au prefacut in ziduri
Pe care zilnic tandru inca le mai sarut cu-atata dor
Iti mai aduci aminte cand spuneam: cu tine vreau sa mor ?

Copilarii ni se pareau atunci
Tot ce faceam si-mi pare
Ca si acum,dupa ani buni
Iubim cu aceeasi ardoare…
Azi parul tau e nins de timp,vederea mea e slaba
Dar la fel de frumoasa-mi pari.Daca-s mos,tu mi-esti baba.

Copiii nostri-s mari acum
La randul lor copii au ei,
Ne viziteaza cand si cand
Chiar daca stam intr-un bordei,
Caminul nostru-i primitor,parintii sunt un dar maret
Chiar de ne-am chinuit destul,iubirea lor nu are pret.

Azi fara noima insiram
Cuvinte,amintiri,absurditati
O viata dac-ai fi tacut
Te-as fi-nteles mai bine decat toti.
Credeai ca odata cu timpul,ma voi schimba,voi deveni mai rece
Dar te iubesc ca-n prima zi,vezi tu…iubirea nu va trece.

Stai potolit,ne vad copiii,
Vroiai sa te sarut doar pe ascuns
Nu-ntelegeam de ce faci mereu asta
Doar un sarut nu imi era de-ajuns…
Cate idei aveai sa te impui ca mama,nu pot sa uit,imi amintesc si-acum
Copiii aveau 10 ani dar ii faceai sa creada ca inca mai exista  Mos Craciun.

Ma uit cum timpul a trecut
Fara rabdare,fara indulgenta
Dar intre pozele de-atunci si chipul tau de-acum
Iti jur ca nu vad nicio diferenta.
Eu te iubesc si-ti multumesc iubito,  pentru toate clipele care au fost
Viata la multe ne-a supus,dar stii ca-n tine,eu am gasit mereu un adapost.

Sa mai traiesc inca odata,
Inca o data tu mi-ai fi regina,
N-as fi putut concepe viata fara tine
Oriunde-ai fi trait,nu mi-ai fi fost straina.
Uite ca s-a facut tarziu,tu dormi,lumina-i stinsa,iar eu scriu pe bajbaite
Povestea noastra incercam sa o redau,insa cuvintele de suflet mi-au ramas lipite.

Inchid cu grija cartea ce-mi descrie viata
O las, poate doriti sa recititi
Despre iubire si respect,despre speranta
Si despre doi copii ajunsi batrani si fericiti.

Asa sunt eu.

2 Mai 2010

Am primit acum fix 2 saptamani un fel de leapsa de la Gabriela . I-am spus atunci ca ma voi gandi la ea.N-am vrut sa par neserios,dar jocul asta m-a pus un pic pe ganduri.Regula era in felul urmator: pleci de la o definitie,apoi iti alegi un cuvant caruia sa-i dai si lui o definitie si tot asa.Cred ca cel mai greu mi-a fost sa respect regulile.Eu am o regula cand scriu: fara reguli.Aici a fost mai greu.De ce si cat de greu se poate vedea mai jos:

Sunt o umbra lasata fara trup.Mereu in cautarea unui corp,tot timpul alergand de colo-colo.Un ratacit care-si asteapta chemarea.

Chemarea este acel strigat pe care doar sufletul il aude si mintea nu-l poate intelege.

Intelegerea e granita in care se intalnesc gandurile noastre cu ale celorlalti.Atunci cand reusim sa descifram tainele si nu mai e nevoie de cuvinte.Cand intelegem ce gandeste aproapele si privirile spun tot

Aproapele e un prieten pe care il tii alaturi.In care ai incredere.O persoana care nu te va dezamagi niciodata.

Increderea e ceva usor de atins  dar si cel mai greu de pastrat.Se poate castiga,fie instantaneu,fie dupa o perioada de timp.Se pierde cel mai repede.Asteptarile pe care le avem de la cei dragi nu corespund de fiecare data cu realitatea.De multe ori incredrea se transforma in dezamagire.

Dezamagirea e etapa urmatoare a increderii.Evita sa te increzi in prea multi oameni,fiindca dezamagirea va fi si mai profunda.N-am avut asteptari prea mari decat de la cei dragi.Din pacate si ei m-au dezamagit in repetate randuri.

Cei dragi sunt cei pe care i-as tine tot timpul in brate,as sta langa ei si as face orice sa le fie bine.Sunt oamenii pe care ii iubesc,pentru care mi-as da si viata.

Viata e un dar de la Dumnezeu.Fiecare e liber sa o traisca dupa bunul plac.Sa iubeasca,sa urasca,sa minta,sa ierte,sa uite,sa raneasca si sa fie ranit la randul lui.Viata inseamna bine si rau.Si iubire si fericire, si durere si speranta

Speranta e cea din urma virtute, tot ce mai ramane din noi,inainte sa ajungem doar o umbra.Iar umbra…

Teoria viselor

1 Mai 2010

De cate ori trebuie sa visez acelasi vis ca el sa se implineasca?

Sunt constient ca visele inseamna doar amagire si-atat,dar nu pot sa concep o viata fara ele.Speranta de a reusi nu trebuie sa moara niciodata.Nu sunt eu cel mai optimist si n-am fost nicicand.Dar nu m-am lasat rapus de probleme,din contra, atunci cand mi-a fost mai greu am gasit cea mai multa putere in mine sa merg inainte.Un prieten imi spunea ca nu crede decat in ceea ce vede,in ceea ce atinge…Am avut si eu ganduri din astea.Acum insa…sunt sigur ca Cineva acolo sus are grija de mine.
M-am hranit multa vreme cu vise.Nu tineau de foame,dar imi dadeau linistea de care aveam nevoie.In scurt timp au devenit un drog.E chiar ciudat cum de toate lucrurile de pret sunt de cele mai multe ori gratis.Nu alerg dupa bani,dupa himere si nu ii pot intelege pe cei care isi irosesc viata facand asta.Sunt atatea suflete care nu-si gasesc locul,atatea pacate de neiertat si multe,foarte multe vise neimplinite.Recunosc,nu sunt nici un mare luptator,dar pentru ce mi-am dorit am luptat mereu cat am putut de mult.Am cautat motive sa merite si n-am renuntat pana nu mi-am atins scopul sau pana nu am ajuns la concluzia ca nu mai merita.Nu pentru visele altora.Pentru ele n-as putea sa mai lupt,am facut-o de-atatea ori…
In opinia mea exista doar doua feluri de vise: alea pentru care trebuie sa lupti si alea care nu mai merita.Si nu exista vis neimplinit,doar oameni care nu stiu sa viseze,oameni care renunta prea usor la ceea ce spun ei ca-si doresc asa de tare.Prostii.Nu renunta la vise,fiindca fara vise esti un om mort.Atunci cand spui ce gandesti e posibil ca toti sa te judece,dar nu-ti fa griji,te vor ierta ei intr-o zi.Dar daca nu vei spune ce simti,e posibil ca tu sa nu te poti ierta niciodata.

*Fara vise esti un nimeni,dar nici daca stai si visezi tot timpul ,nu ajungi prea departe.

Prizonierii timpului

17 Aprilie 2010

Timpul a fost inventat din plictiseala,numai pentru oameni;e inamicul nostru numarul 1.Suntem stresati de timp dar niciodata nu putem ataca timpul.
Suntem prizonierii timpului.El ne rapeste frumusetea si ne imbatraneste.Ne chinuie si se bucura de nefericirea noastra.Graba strica treaba,de asta luam atatea decizii in graba,de aceea gresim asa de mult.Timpul ne preseaza.Uneori,in visele mele,ma lupt cu timpul,iar adesea reusesc sa-l opresc.Alarma telefonului suna si spulbera totul.Parca aud o voce in cap,spunandu-mi: Ha.credeai ca ma poti opri.Azi vei avea o zi nemaipomenit de scurta.Tu ma opresti in vis.Eu te dobor in realitate.In ziua aia am intarziat la liceu…iar acasa am ajuns destul de tarziu.
Seara am vrut sa-l eliberez si din nou s-a revoltat.Mi-a spus ca voi avea o zi lunga si plictisitoare.Urma sa stau 7 ore la liceu si sa indur legile campului magnetic si aranjamente factoriale…Ma simteam obosit,desi nu facusem mare lucru.Timpul se juca pur si simplu cu nervii mei.Am constatat ca-i place.Nerabdarea si suferinta il schimba pe om mai repede decat o fac anii.Neputinta noastra de a opri toate astea arata inca o data(daca mai era nevoie) cat de slabi suntem.
Timpul ne ucide.Uneori e rabdator cu noi.Ne da o viata lunga si plictisitoare.Pana ne dorim sa parasim lumea.Ne pierdem si dorinta de a mai trai.Alteori,e napasator si ne matura,precum praful,si nu mai ramane nici urma de noi…Raman amintiri.Astea raman intotdeauna si nici timpul nu le poate lua.Cred ca e singura lui frustrare.Nu ne poate lua chiar tot !
Se scurg zilele,una cate una,trec anii si nu ne mai regasim,nici pe noi,nici pe cei dragi,prieteni,iubiri de altadata…nimic din ce a fost,n-a mai ramas.Doar amintiri…

Se va opri vreodata? Opreste cineva timpul,va rog !?