Posted tagged ‘suflet’

Pro-Portii (De la statul pe ganduri la mersul lucrurilor)

24 Martie 2011

Vine o zi cand nici trase, nici împinse gandurile nu te mai asculta.Le iei si le cari în spate pana pe Golgota, unde vei fi asezat între cainta si deradere; fara înteles (neînteles) e privita dorinta ta de odihna, dar mai putin temator vei fi fata de cea care ti-o va reda.
Fascinatia pentru îngeri va prinde contur, îi vei cunoaste desigur, raiul si iadul comunicand prin rugaciuni si cazne.
Ai s-o uiti pe D.(omnisoara) din viitorul roman, si pe aRtista ce-ti desenase paradisul în tus.Numele lor nu conteaza de maine.
Inima ta nu stii pe unde a ramas si slabe sunt sansele ca o samariteana sa te ajute în acest scop.Le poti fura pe ale altora, oricum tu n-ai inima… (dar suflet ai?)
Sa te desparti de lume sau de trup… nu va clinti cu nimic stramutarea ta, simtindu-te prizonierul lor si mai tarziu, dupa dezertarea din Univers, strain de ele toate.
Ai avea multe, sa le spui multora si te gandesti ca tacerea nu va fi perceputa ci interpretata.Ar mai fi scrisul… o forma de comunicare a sufletelor; cand scriem din suflet, un alt suflet va primi mesajul.Dar mesajele sunt limitate în retea, asa ca redus e si numarul sufletelor care raspund.
Cunoscut ti-e gandul ca iubirile purtate nu pot rascumpara inocenta,dar si ca frumusetea luata de timp o înapoiaza numai dragostea.O dragoste care nu te cara în spate, o dragoste care zboara si înoata cu tine, aleargati împreuna si niciodata nu te oboseste.
Înainte de asta însa, vine o zi cand nici tifoanele nu-ti mai panseaza constiinta. (mai mult…)

La periferia sufletelor

26 August 2010


Cand eram mic aveam un singur vis, voiam sa devin curcubeu.Acum sunt doar un pieton pe o strada periferica si fara semafoare, care umbla din poarta în poarta cautand un suflet deschis.N-am nevoie de buletin sau permis, eu sunt omul fara identitate.

Mai aud la intervale de cateva pulsuri vocea mamei strigandu-ma sa vin înapoi.Gustul copilariei înca-i fraged pe limba, iar viata asta, cu iz de baba-oarba, în care toti alergam legati la ochi spre o lume a noastra, doar ea s-a prefacut într-un curcubeu sinistru.ROGVAIV-ul l-am înlocuit cu nuante de gri din lipsa creioanelor colorate, iar castile redau de trei zile acelasi „Für Elise” parca neobosit.

Pentru o vreme am încercat sa-mi numar pasii, dar ma opream printre copaci si discutam cu ramurile lor, iar cand s-o iau din loc ma împotmoleam în amestecul de ganduri.Si amintindu-mi de atatea greseli ma mai izbeam de cate-un chip al unui fost amic, sau al unei foste prietene, care acum m-au uitat.Am avut multe idei despre ce înseamna „rautatea oamenilor” dar ce-am trait întrece imaginatia oricarui fantezist.Si nu ma grabesc sa divizez lumea în bune si rele, nu vreau sa dau verdictul unui om pentru numai o fapta.

Au fost blocuri de piatra pe care a trebuit sa le sparg, si ziduri reale de ura care mi-au umbrit tamplele.Trebuia sa fiu mai pasiv, dar stiam ca viata e scurta, iar daca azi taci, maine gura ta va fi pecetluita de tacerea de ieri…
Si sunt momente în viata cand satul sa te lupti cu tine însuti, declari razboi întregii lumi, de unul singur,fata în fata cu ei, fara arme,fara planuri si ciuruit de cuvintele lor dar fara nevoia de a cere ajutor, fara gandul de a renunta.Viata e doar o improvizatie, suntem pusi în fata unor circumstante fara drept de apel, doar un joc pentru privitori si o cursa continua pentru concurenti.Daca reusesti sa ajungi la
finish, vei vedea o pancarta mare scrisa doar pentru tine: Ai reusit, felicitari, te-ai calificat pentru urmatoarea runda!

Risipa de cuvinte. #3.Mistificata libertate

25 August 2010

Printre teze şi-alte dogme, demagogii ne subjugă
Inima nu mai rezistă, sufletul ar vrea să pl
ângă,
Şi e moarte peste toate, doar tu mai mă ţii în viaţă
Mă simt liber în cătuşe, numai gândul îmi îngheaţă.

Prefăcuţii ăştia paşnici, războiţi de sentimente,
Zâmbete ascunse-n pagini, învelite-n pansamente,
Când necinstea şi durerea le vor înnegri privirea,
Cu prudentă şi răbdare vor asasina iubirea.

Lasă filele să strige, şi cuvintele să crape
Şi deşertul să-i înece cu lacrimi în loc de ape.
Să rămână numai fumul şi cenuşa lor în spate
Iar pământul de deasupra să-i absoarbă de păcate.

Câte clipe să mai treacă, să ne întâlnim din nou
Rătăciţi în lumea asta, deţinuţi într-un cavou?
În nisipuri mişcătoare, adunati într-un cuvânt,
Când risipia de iubire va întrece tot ce-i sfânt.

Terapie pentru suflet

4 Iulie 2010

Se ia intai un suflet nepereche
Îi calculam iubirea dupa o formula veche
Luam rezultatul si il impartim pe rand
Întai pe foaie si apoi in gand.

Se cauta un „te iubesc” ascuns dupa cuvinte
Rostit adanc din suflet,fiindca el nu minte,
Apoi se-arunca o privire dulce-languroasa
Usor absenta la-nceput,sa nu observi ca-i pasa.

Apropie-ti pasii de-ai ei,mai mult decat se poate
Apleaca-ti capul si asculta-i inima cum bate,
Daca-i sunt buzele uscate sarut-o doar o data
Intai buza de jos,apoi pe cea crapata.

O transparenta e in voi,acea chimie rara
Un sentiment adiacent ce nimeni nu-l separa.
Si ma gandesc subit ca vraja era nula
Daca nu se iubeau corect, cum scrie in formula.

Sunt impreuna si acum,e ceva timp trecut
Cata iubire-au adunat si cata au scazut,
Asta probabil stiu doar ei,ca viata nu-i perfecta
Insa formula care i-a unit o vor pastra secreta.

Totul pe o carte,totul pe un vis

28 Mai 2010

Se spune ca la nastere primim pacatul stramosesc.Eh,noi mai primim unul: ala de a fi romani.

Au trecut cateva zile  nebune de cand nu am mai scris.S-au strans multe acolo in suflet,dar nu prea imi sta in fire sa vorbesc in detaliu despre problemele mele.Au fost,unele s-au rezolvat,alte nu.Unele vor avea repercusiuni,altele vor ramane doar simple amintiri neplacute.
In momentul asta exista un singur lucru pentru care mi-as da viata.Nu,nu vorbim despre oameni aici,vorbim de principii.Am convingerile mele de la care nu ma abat indiferent de urmari.Sunt satul de aceeasi gandire invechita: hai sa privim partea plina a paharului,ba nu,de unde atata optimism,cine stie ce se mai poate intampla…Eu zic sa fim realisti macar pana iesim din groapa.Apropo,suntem intr-o groapa cu totii,in caz ca nu ati observat.Ne-am sapat-o singuri,si tot singuri ne-am impins acolo unii pe altii.A fost de ajuns sa cada unul,ca fiecare a mai tras in urma lui inca pe unul si tot asa (suntem romani,deh).Nimeni nu mai e independent in ziua de azi.Depindem de familie,de prieteni,de visele noastre…depindem de cei carora le-am acordat toata increderea.Si din greseala unuia ajung sa sufere toti prapaditii,unii care tot ce au facut a fost sa spere.Oamenii astia au mizat totul pe o carte,pe un singur vis.Nu e prima data in ultima perioada cand ma simt neputincios.”Nu exista nu pot,exista nu vreau.” chiar asa sa fie? Dar cand dorintele noastre depind de altii,de ce apare neputinta ? oricat de mult as tinde spre ceva,o lume in calea mea e prea mult,chiar si pentru mine.
Nu despre asta imi doream sa vorbesc,ce inceracam sa spun e ca din clipa in care depinzi de cineva nu mai esti un om liber.Democratie? pe naiba…mereu se gaseste un ”cunoscator” sa-ti inchida gura,dornic sa atenteze nonsalant la liberatatile tale fundamentale.Spun nonsalant fiindca nimeni nu se mai teme de pedepse.Nu atat de tare incat sa se opreasca din placerile lor sadice de a mai calca pe suflete.Pentru ei nu exista inca pedepse.
Si uite ca am ajuns unde imi doream.Da.Pentru asta as muri.Exista un singur lucru in care mai cred in clipa de fata.Dreptatea.Lumea a ignorat mereu puterea cuvantului(poate voi scrie odata si despre asta) dar nici cu faptele nu s-au omorat si nu au iesit in evidenta decat prea putini.Cum sa ies in evidenta cand ”cunoscatorii” imi spun ce si cum trebuie facut.La mine-i dreptatea,la ei e puterea.Eu am spus ce aveam de spus.Inca mai cred in ceva.Am speranta ca intr-o zi se va face dreptate.Si poate ca intru in randul pesimistilor cand ma gandesc la asta,dar nu ma pot abtine: oamenii L-au rastignit pe Iisus si nici dupa 2000 de ani credinta lor nu a facut progrese,ce sanse am eu,un idealist ratat,sa schimb lumea ? …de unul singur.

Am obosit cu tine

25 Mai 2010

Am obosit sa te mai cant
Pana si corzile chitarei mi s-au rupt
Gandurile mi-au fost luate de vant
Am obosit de tine-ntr-un cuvant.

Am obosit de toate cate sunt
Pana si oamenii imi par statui din lut
Dar oare sufletul din ce-i facut
Ca nu mai oboseste asteptand….

Am obosit de viata dar nu vreau sa mor
Pana si zile imi par veacuri de dor
O pasare as vrea sa fiu,sa zbor
Deasupra lumii sufletul sa vi-l masor.

Am obosit de ganduri si idei
De intalniri prin parcuri si alei
Promisiuni facute fara vreun temei
Am obosit de lumea asta plina de atei.

Am obosit de amintiri care devin povara
De vremuri care vin,si stiu ca or sa doara.
De cunoscuti care doar fac sa para
Ca sufletul lor e mai cald decat o zi de vara.

Am obosit de teorii,magnifice cuvinte
Nici pe departe nu descriu tot ce am eu in minte
De consecinte nu imi pasa,eu merg  inainte
Iar voi ramaneti printre zei adevarate tinte.

Am obosit sa te mai scriu in fiecare vers
Sa te redau,sa te descriu,apoi sa-ti dau un sens.
Am obosit de cat am stat si cat am mers
Si mai presus am obosit sa-mi fi… intregul univers.

Am obosit cu tine si cu noi
Imbratisarile mi-au devenit nevoi
Sarutul tau e pentru mine  ideal
Iubirea ta un imposibil devenit real.

Regasire

16 Mai 2010

Ma regasesc in tine,mi-e sete si mi-e frig
Mi-e rau,imi e si bine…ma chinui sa te strig
Caci nu mai am putere si nu mai am nici glas
Si merg tot mai agale,cu fiecare pas.
Am inceput sa cred ca dincolo de toate
Eu nu mai am nimic,totu-a ramas in spate.
Imi e si bine,cum am spus,ramane amintirea
Poate ca mi-am dorit prea mult…nedreapta e iubirea.

Ma regasesc in toate,mi-e dor…toate ma dor
Toate ma duc la tine…toate,toate mor.
De azi incolo uita ca te-am purtat in gand
Alunga-ma din suflet si uita cine sunt.
Am inceput sa vad cat poti sa fi de dura
Cand mi-ai raspuns si la iubire…tot cu ura.
Proaspete rani in suflet,pe limba gust amar
Deschid inca o sticla,mai beau inc-un pahar…
Si uit si eu de tine,macar pentru o noapte
Ca nu mai am nimic,ramas-au toate-n spate.

Ma regasesc in truda,zadarnicul efort
Imagineaza-ti iadul,ce zilnic il suport
Imagineaza-ti lumea,pamantul,fara viata
Asa ma simt si eu acum…fara speranta.
Am inceput sa ma gandesc din nou la nemurire
Sa ma feresc de azi incolo de orisice privire
Sa ma ascund de tot ce-mi pune viata in pericol
Sa nu ma-ndragostesc din nou.Cat ar fi de ridicol !
Raman acelasi,nu ma schimb cu nimic,in rest,
De azi uit ce-i iubirea,azi invat sa detest.