Posted tagged ‘stele’

Dispersie prin portativ

2 August 2010

De cate ori te vei schimba într-un refren anost
De-atatea ori am sa-ti învat cantarea pe de rost.
Atingerile clapelor vreau sa le simti prin piele
Si notele din portativ sa se prefaca-n stele.


Ne vom iubi în „mezzo forte” si-n diferite nuante
Pe treapta ta un semiton cu valsuri si romante,
Te rog, permite-mi înc-un dans si uita de masura
Fii portativul meu cu glas descris pe partitura.


Si te-as reda la nesfarsit,indiferent de spatii
Subtil arpegiu neîntrerupt a zeci de generatii.
Pastreaza ritmul si tacteaza cu tempo de-nceput
Iar la final,refren anost prefa-te în sarut.

Anunțuri

Terminal

10 Iulie 2010

In parul tau e-o nesfarsita toamna
Cu frunzele ti-ai asortat privirea
Iar mii de stele ti se pierd in palma,
Si mii de sarutari imi proclama iubirea.

Sufletul tau e ruta mea de evadare
In valurile vietii cand ma pierd subit
Palmele-mi sunt ocean de asteptare
Iar trupul de iubire amortit…

Cand ne privim in ochi fara cuvinte
Doar timpul ma ucide pas cu pas,
Hai sa ne bucuram de toate cele sfinte
Si de putinul care ne-a ramas.

Mai lasa-ma sa urc inca o treapta
Pe scara sufleteasca de valori
Chiar daca uneori si viata e nedreapta
Ai locul tau acolo printre nori.

Si daca timpul o sa ne desparta
Eu am sa plec,dar sa nu-ti para rau
Caci fara tine viata mea e moarta
Iar fericirea doar o lacrima pe chipul tau…

Mi-e dor de toamna,ma iertati…Muzica aveti aici.

La tarmul tau

16 Iunie 2010

Cat mi-as dori sa am o barca
Sa pot salva ce-a mai ramas din mine
Si sa vaslesc pana voi obosi de zile
Si-apoi la tarmul tau sa ma opresc.

Sa impletesc din fericire stele
Cu luna sa ma cert si sa ma-mpac
Sa ma astepti la mal inca o viata
Sa te iubesc,sa te sarut,sa tac.

Marea o sa ne fie martora in toate
Doar marea poate intelege si vedea
Si nu putine au fost clipele in care
A vrut sa ma pastreze numai pentru ea.

Se intrevede tarmul,e la fel ca-n vise
Departe iti zaresc reflexia in ape
Tu ma astepti cu bratele deschise
Fara s-adormi o clipa,fara sa-nchizi din pleoape.

Primeste-ma la tine,sunt prizonier al marii
Intinde-mi doar o mana,voi renunta la toate
Totul vei fi doar tu,restul e dat uitarii
Imbratisati un singur trup vom fi pana la moarte.

Ne mai desparte doar un tarm si timpul ne separa
Eu de departe te admir si te dezleg in taine
Ne contopim intr-un sarut si ne iubim o vara
Iar tu ma lasi,doar din priviri,sa te dezbrac de haine.

Am asteptat cum ti-am mai spus
In universul meu o viata si jumate
Apoi am invatat sa-not pana la tine
Tu cea care transformi dorinta-n realitate.

Nu ne-am vorbim prea mult de ieri
Tu nu-mi ceri niciodata explicatii
„Iubire daca ai…”,atat imi ceri
De ce sa mai ma pierd in declaratii..

Dar uite ce ti-am scris,macar citeste,
Imi face semn ca nu,probabil o s-o doara
Stie ca tot ce scriu e despre ea,zambeste
Si-mi spune hai sa o lasam pe alta seara.

Voiam sa ii arat si in cuvinte
Ce sentimente-i nevoit sufletul sa-mi poarte
Atunci pentru a doua oara mi-a zambit,
Mi-a explicat ca asta nu se poate.

Intr-un amurg timid,spre seara
Am intrebat-o daca isi doreste
Sa facem o plimbare pan’ la rasarit
Doar eu si ea si barca…si marea care ne priveste…

*

Va rog sa scuzati lipsa de verticalitate a strofelor,e-adevarat,mana e cea care scrie,dar sufletul e cel care dicteaza…

Recomand: Mihai Eminescu-Lacul sau daca vreti sa recititi link.

Ocean

14 Mai 2010

Am auzit de picatura care umple paharul,dar eu ti-am rabdat tie un ocean…

Te-am urcat pe culmile iubirii si te-am invatat sa nu te temi.Vrei sa-ti spun un secret? Si mie imi era teama,dar nu vroiam sa-ti arat.Vroiam alaturi de mine sa te simti in siguranta.Dar aveam atatea slabiciuni…Tu nu stiai.Ti-am dat incredere in tine cand iti pierdusei cumpatul.Ti-am limpezit gandurile,am fost apa care ti-a mangaiat trupul si timpul care ti-a vindecat ranile.Uita-te la tine ce mult te-ai schimbat ! Uita-te la noi.Dar nu stiu de ce mai zic noi,poate asa m-am obisnuit…Uita-te oricum la ce ni se intampla.Ai fi crezut ca vom ajunge aici? Nici eu.
Si nu ma apuc sa dau vina pe viata.Viata e ca un traseu.Ea n-are treaba.Noi suntem cei care parcurgem traseul,care uneori stim sa ocolim obstacolele,alteori ne impiedicam si cadem intr-o nesfarsita prapastie.Eu eram intr-o asemenea prapastie cand te-am cunoscut.Vezi,d-asta vorbesc de culmi.Nici nu visam ca vom urca impreuna atatea trepte,ca voi tine norii in palma sau ca tu vei dansa cu stelele…Nu,la asta recunosc,nu m-am gandit.Cine sa se fi gandit !?
Daca am ajuns sa compar viata cu un traseu,iubirea imi pare doar un fel de mancare bine preparat,gustos,pe care il gusta fiecare,nimeni nu-i rezista,dar ajunge sa-ti faca atata rau incat iti doresti sa nu fi gustat.Si la o adica…se si termina.Daca intr-o relatie nu-i nici unul un ”bucatar desavarsit”  vor muri de foame relatia lor va muri.
Vorbeam de un trecut in care aveam totul.Ne spuneam ca va fi bine,desi amandoi stiam ca nu va fi asa.Ambitiile tale prostesti m-au facut si pe mine sa gresesc.Gelozia mea incepea sa depaseasca limitele firescului.Parca tot repetam o piesa jalnica si publicul nu se mai satura sa ne priveasca.Si toti taceau.La un moment dat am tacut si noi.In linistea facuta puteam gasi in aer toate raspunsurile.Gandurile noastre se intalnisera si discutau.Ce-or fi discutand atata? Noi nu ne mai vorbeam de multa vreme.Si chiar parerile noastre ajunsesera diametral opuse.
Ai uitat de primul noastru sarut.Am uitat de primul nostru ”Te iubesc”.Dar inca n-am uitat unul de celalalt.
As vrea sa pot sa iert la nesfarsit,doar arata-mi ca merita sa mai fac asta..din nou si din nou.Culmile alea…oare stie oricine sa te duca pana la ele? Ai putea avea mai multa incredere in altcineva decat ai avut in mine?
M-am pierdut de mine.Ajuta-ma sa ma gasesc.Nu-ti cer sa fi jumatatea mea,dar ajuta-ma sa fiu din nou intreg,chiar si fara tine.Poti tu sa mai faci asta? Ai putut vreodata? ”Lasa-ma sa-ncerc” nu mai exista azi,doar ”voi reusi” sau ”las-o balta”.
Dezamagirea va fi dupa cat ai iubit de mult.Oceanul de care-ti spuneam la inceput deja mi-a inundat sufletul.Nu pot sa sterg totul cu buretele,e prea multa apa,intelegi? Nu indrazni sa inoti prin mine,te vei scufunda si nu vei mai iesi la suprafata.Nu voi mai fi vesta ta de salvare ci mana nevazuta ce te trage in jos.
Cum sa mai gasesc de unul singur rabdarea intr-un ocean plin de reprosuri…unde !?

(Ne)multumiri

6 Mai 2010


Pentru ca m-am nascut intr-un loc nepotrivit.
Pentru ca tata n-a fost langa mine cand am avut nevoie.
Pentru ca multi m-au dezamagit.
Pentru ca viata e prea scurta,iar ziua are doar 24 de ore.
Pentru ca sunt putini cei la care tin,iar cei care tin la mine si mai putini.
Pentru ca nimeni nu poate defini dragostea.Nu in cuvinte…
Pentru ca suntem egoisti.
Pentru ca cerul e asa de sus.
Pentru ca nu stiu ce ma asteapta maine.
Pentru ca putini ma inteleg.
Pentru ca oamenii sunt falsi.
Pentru ca ne uitam in stanga si in dreapta.Niciodata in sus.
Pentru ca unii platesc pentru ceva ce altii primesc gratis.
Pentru ca toti judeca dupa aspect si niciodata nu incearca sa te descopere pe tine,cel adevarat.
Pentru ca viata mea are mai multe fundaturi decat orice cartier din capitala.
Pentru ca nimeni nu pretuieste un Te iubesc,sincer,venit din adancul sufletului,dar majoritatea iubesc banii si isi vand demnitatea.
Pentru ca ceva va exista numai atata timp cat vei crede tu ca exista.apoi va muri.
Pentru ca nu stiu mereu sa ii fac pe toti sa inteleaga cat de mult imi pasa.
Pentru ca nu pot fi cum vreti voi.
Pentru ca doar bataile inimii tale mai ma linistesc.
Pentru ca dincolo de un zambet perfect poate fi multa tristete.
Pentru ca un cantec banal ne schimba total starea de spirit.(uneori e bine.alteori nu e.)
Pentru ca femeile isi doresc mereu altceva decat noi.
Pentru ca unii inteleg prin iubire doar sex.si atat.
Pentru ca nimeni nu mai lupta si toti se predau.Pentru ca nimeni nu mai are rabdare sa asculte.
Pentru ca,fara sa ne dam seama,avem aproape tot ce ne trebuie sa fim fericiti si totusi nu suntem.
Pentru ca fiecare se refugiaza in ceva si lasa viciile sa il supuna.
Pentru ca nimeni nu mai lupta si toti se lasa invinsi.
Pentru ca lumina zilei strabate pamantul de la un capat la altul,dar nu si sufletele noastre.ce suflete mari avem…si tot la fel de goale.
Pentru ca unii n-au primit nimic de ziua lor,iar altii au calculator de la 4 ani.
Pentru ca lacrimile nu ne mai impresioneaza si nimic nu ne mai misca.Nici durerea cuiva de multe ori.
Pentru ca desi realizeaza cat sunt de limitati,prea multi cad in resemnare si nu mai au dorinta de a invata ceva nou.
Pentru ca am primit ajutor de fiecare data de la cine ma asteptam mai putin.
Pentru ca niciodata n-am sa pot numara toate stelele de pe cer.Dimineata vine prea repede.
Pentru ca multi dau sfaturi desi…n-au fost niciodata in situatia ta.
Pentru ca traim pentru noi si ignoram nevoile celorlalti.
Pentru ca sunt oameni care tin mult la mine,dar pe care i-am neglijat in ultimul timp.
Pentru ca soarele rasare doar o data pe zi,iar ziua mea de nastere e doar o data pe an.
Pentru ca atunci cand gresim cautam un vinovat.
Pentru ca am alte idealuri decat ceilalti.
Pentru ca uneori sufletul ia decizii cu care mintea nu e de acord.pentru ca regretam si doare dupa aceea…