Posted tagged ‘secret’

Împrumutăm iubire,dobândă fixă

17 Iulie 2010

Iubirea-i viaţă.Acelaşi cântec lin de dimineaţă până seara.Şi doar distanţa de la un nor la altul ne desparte.Călătorim usor prin vise,când realitatea e făcută din bucăti.O lume  de suflete,în care,distribuim iubire la pachet.Poate norocul tău a pus deoparte,nişte petale de trandafir,şi nu mă mir cum târziu în noapte,cerul miroase a parfum.Mă jucam cu vântul,il strângeam în braţe,iar printre speranţe uşor te-am pierdut.Dar vine maine şi toţi vor să ştie dacă o iau de la capăt sau las totul pierdut.Consumăm doar iubire,iar cand se termină vom merge la bancă să ne-mprumutăm.Dobanda e fixă şi raiul aproape,ne prăbuşim în ispite,dar nu-i nimic,învăţăm să zburăm.
Eu prefer să visez,sunt prieten cu norii.Le-am cantat la ureche o baladă şi-au plans.Dar mi-au spus să am grijă-viaţa-i plină de spini,s-ar putea să te-nţepi apoi să pl
ângi pe ascuns.Băieţii nu plâng,decât în camera lor şi doar când sunt singuri şi îşi ies din rol.Şi poate doar norii,ce acoperă cerul,vor dori să ascundă enigmatic secret.Şi ei sunt bărbaţi,dar nimeni nu ştie,că şi ei plâng în taină-potopind printre veacuri, prevestind viitorul…atât de incert.

Terapie pentru suflet

4 Iulie 2010

Se ia intai un suflet nepereche
Îi calculam iubirea dupa o formula veche
Luam rezultatul si il impartim pe rand
Întai pe foaie si apoi in gand.

Se cauta un „te iubesc” ascuns dupa cuvinte
Rostit adanc din suflet,fiindca el nu minte,
Apoi se-arunca o privire dulce-languroasa
Usor absenta la-nceput,sa nu observi ca-i pasa.

Apropie-ti pasii de-ai ei,mai mult decat se poate
Apleaca-ti capul si asculta-i inima cum bate,
Daca-i sunt buzele uscate sarut-o doar o data
Intai buza de jos,apoi pe cea crapata.

O transparenta e in voi,acea chimie rara
Un sentiment adiacent ce nimeni nu-l separa.
Si ma gandesc subit ca vraja era nula
Daca nu se iubeau corect, cum scrie in formula.

Sunt impreuna si acum,e ceva timp trecut
Cata iubire-au adunat si cata au scazut,
Asta probabil stiu doar ei,ca viata nu-i perfecta
Insa formula care i-a unit o vor pastra secreta.

In atentia cititorilor

15 Iunie 2010

Intotdeauna primele  cuvinte sunt cele mai grele.Nu-s  primele desigur,dar asa  sunt eu,dramatizez mereu situatia…
Pentru o perioada de timp (o vesnicie pentru mine,o saptamana si jumatate pentru ceilalti) am incetat sa mai EXIST,cel putin pe blog ,insa nu fiindca asa am vrut eu(si aici  arunc vina pe destin-Destinu’ si iar destinu’).Dupa cum ati vazut,inainte sa DISPAR v-am lasat o mostra,sper eu de profunzime,din gandurile mele si am incercat  sa  va deconectez de la  obisnuitul stres cotidian.Am pasit „Cu trecutul in  gand,cu prezentul in suflet…” cu un picior in trecut si cu altul in viitor, dar  fara sa ignor vreo clipa prezentul.Apoi m-am laudat ca nu  ma tem(o fi invatat cineva ceva din  asta oare?).Pe urma pauza…
A trecut 8…in fiecare luna pe 8 trebuia sa urlu: a mai trecut o luna de cand scriu!! N-a fost sa fie.(Necst taim).
Multumesc celor care ati mai trecut pe aici ,desi n-am mai scris,nu o sa va uit.Voi incepe sa  recitesc toate posturile pierdute scrise de cei dragi  ,si bineinteles sa postez in continuare.O sa raspund si  la comentarii acolo unde e cazul-astazi-maine,cand voi avea timp…
Am luat vacanta,nici despre asta n-am vorbit.Planuri de vara-nu prea imi fac planuri-imi propusesem eu odata sa fac ceva pe tema asta dar a ramas la stadiul de idee.Sper ca nu s-a gandit cineva ca am renuntat! Va trimit cate o imbratisare prin plic(timbrul am uitat sa-l lipesc) dar stiti voi,cand ajunge ca e de la mine,ok ? Va trimit un gand bun la toti in SPERANTA ca-mi voi relua activitatea cu bine si voi o sa-mi fiti in continuare alaturi.
Sa va mai spun un secret?
Scrisul pentru mine a pornit ca o dorinta(aceea de a ma exprima liber) si a ajuns o necesitate.Cum simti nevoia sa respiri,sa bei apa…eu simt nevoia sa scriu.E cineva dispus sa ma asculte?

Ocean

14 Mai 2010

Am auzit de picatura care umple paharul,dar eu ti-am rabdat tie un ocean…

Te-am urcat pe culmile iubirii si te-am invatat sa nu te temi.Vrei sa-ti spun un secret? Si mie imi era teama,dar nu vroiam sa-ti arat.Vroiam alaturi de mine sa te simti in siguranta.Dar aveam atatea slabiciuni…Tu nu stiai.Ti-am dat incredere in tine cand iti pierdusei cumpatul.Ti-am limpezit gandurile,am fost apa care ti-a mangaiat trupul si timpul care ti-a vindecat ranile.Uita-te la tine ce mult te-ai schimbat ! Uita-te la noi.Dar nu stiu de ce mai zic noi,poate asa m-am obisnuit…Uita-te oricum la ce ni se intampla.Ai fi crezut ca vom ajunge aici? Nici eu.
Si nu ma apuc sa dau vina pe viata.Viata e ca un traseu.Ea n-are treaba.Noi suntem cei care parcurgem traseul,care uneori stim sa ocolim obstacolele,alteori ne impiedicam si cadem intr-o nesfarsita prapastie.Eu eram intr-o asemenea prapastie cand te-am cunoscut.Vezi,d-asta vorbesc de culmi.Nici nu visam ca vom urca impreuna atatea trepte,ca voi tine norii in palma sau ca tu vei dansa cu stelele…Nu,la asta recunosc,nu m-am gandit.Cine sa se fi gandit !?
Daca am ajuns sa compar viata cu un traseu,iubirea imi pare doar un fel de mancare bine preparat,gustos,pe care il gusta fiecare,nimeni nu-i rezista,dar ajunge sa-ti faca atata rau incat iti doresti sa nu fi gustat.Si la o adica…se si termina.Daca intr-o relatie nu-i nici unul un ”bucatar desavarsit”  vor muri de foame relatia lor va muri.
Vorbeam de un trecut in care aveam totul.Ne spuneam ca va fi bine,desi amandoi stiam ca nu va fi asa.Ambitiile tale prostesti m-au facut si pe mine sa gresesc.Gelozia mea incepea sa depaseasca limitele firescului.Parca tot repetam o piesa jalnica si publicul nu se mai satura sa ne priveasca.Si toti taceau.La un moment dat am tacut si noi.In linistea facuta puteam gasi in aer toate raspunsurile.Gandurile noastre se intalnisera si discutau.Ce-or fi discutand atata? Noi nu ne mai vorbeam de multa vreme.Si chiar parerile noastre ajunsesera diametral opuse.
Ai uitat de primul noastru sarut.Am uitat de primul nostru ”Te iubesc”.Dar inca n-am uitat unul de celalalt.
As vrea sa pot sa iert la nesfarsit,doar arata-mi ca merita sa mai fac asta..din nou si din nou.Culmile alea…oare stie oricine sa te duca pana la ele? Ai putea avea mai multa incredere in altcineva decat ai avut in mine?
M-am pierdut de mine.Ajuta-ma sa ma gasesc.Nu-ti cer sa fi jumatatea mea,dar ajuta-ma sa fiu din nou intreg,chiar si fara tine.Poti tu sa mai faci asta? Ai putut vreodata? ”Lasa-ma sa-ncerc” nu mai exista azi,doar ”voi reusi” sau ”las-o balta”.
Dezamagirea va fi dupa cat ai iubit de mult.Oceanul de care-ti spuneam la inceput deja mi-a inundat sufletul.Nu pot sa sterg totul cu buretele,e prea multa apa,intelegi? Nu indrazni sa inoti prin mine,te vei scufunda si nu vei mai iesi la suprafata.Nu voi mai fi vesta ta de salvare ci mana nevazuta ce te trage in jos.
Cum sa mai gasesc de unul singur rabdarea intr-un ocean plin de reprosuri…unde !?