Posted tagged ‘scrisori’

Orientări.Occidentări.

20 august 2011

Posta Romana  va da faliment
Îndragostitii nu-si mai scriu scrisori
O declaratie înseamna azi
Doar un mesaj cu multe prescurtari.

Despre iubire cateva cuvinte
Va întelege ea ceva din toate
De ce exista carti pe-aceasta lume
Daca citim cu totii rezumate?

Cartelele fac ordinea dorita
Pentr-un cuvant si-o paine stam la rand
Foamea ne trece tot la fel cum vine
Sufletul ne ramane tot flamand.

(mai mult…)

Decepţia, ultima carte a vieţii

6 septembrie 2010

Am zugravit peretii inimii azi- casa e gri de sus pana jos. Fiecare atriu si ventricul întrebau de tine. Camera ta am transformat-o în magazie. Voi strange acolo toate vechiturile pe care nu m-ai lasat niciodata sa le arunc. Primele noastre scrisori, jurnalul tau, primele fotografii împreuna…sunt toate acolo, chiar daca tu nu mai esti.Usa din spatele casei va ramane deschisa oricum. Nu,nu cred ca ai sa te întorci, dar poate ma vei vizita din cand în cand, poate cafeaua de dimineată nu va avea acelasi gust fara mine sau poate retina ta se va plicitisi sa inventarieze aceleasi imagini, de la ultimul etaj, cu aceiasi vecini obositi ce vin si pleaca în graba la munca.
De cand ai plecat am tras draperiile si am stins lumina. Voiam sa schimb ceva, simteam ca înnebunesc asteptand de unul singur apusul. Si tu esti singura vinovata pentru asta! Mi-ai împrumutat tabieturile tale mintindu-ma ca sunt numai pentru o perioada scurta de timp. Acum tarziu observ ca ai fost femeia care m-a facut sa nu mai ma satur de viata… si culmea,ai aparut tocmai cand imi doream mai tare sa mor.Probabil viata nu-si jucase si ultima carte: deceptia.
As fi putut sa iau notitele tale si sa rescriu povestea noastra. Pot chiar sa modific sfarsitul, doar e romanul meu. N-am fost adeptul SeFe-urilor, nu-mi plac de nicio culoare. Dar spune-mi tu, cum as putea sa te descriu, cumva,ca nimeni sa nu creada ca exagerez. Trebuie sa atasez romanului o fotografie, o chestioara cu tine, e singura solutie ca cineva sa-si dea seama ca nu sunt un amarat de fantezist care fabuleaza doar-doar si-o vinde romanul.
Stiu ca în suflet ma vei crede capabil de asta, însa în gandul tau ma vei implora sa te uit. Dar nici daca vreau,nu pot. Amintirile ruginesc,dar nu mor.
Continui sa traiesti în visele mele, iubirea noastra e mai vie ca oricand. Ieri,pe cand erai în bucatarie m-am furisat în casa si am presarat frunze rosii de trandafir prin camera si tot patul era un imens covor de petale. As fi pregatit si sampania si lumanarile, dar alarma m-a trezit în dimineata aia prea devreme […] Nici tranchilizantele nu-si mai fac efectul, durerea lasata e la fel de mare,desi aparent ranile s-au vindecat, e doar o amagire a starii mele depresive.
Ceasca si farfurioara sunt tot acolo pe masa, unde le-ai lasat ultima data. Pastreaza înca amprentele tale si gustul tau…si aroma de visine coapte.

***

Acest text a fost facut în urma cu ceva timp si l-am postat asa cum a fost scris initial, fara completari sau rectificari, ca dovada ca nu voi uita niciodata pe cine am iubit si ca nu-mi reneg trecutul.Singurul lucru pe care mi-l reprosez e ca nu am putut învata ce e iubirea înainte ca viata sa-mi învete toate slabiciunile.

De mi-ai fi spus, de-as fi stiut
Ca fericirea sta într-un sarut
N-as mai fi plans, n-ar mai fi curs
Atatea lacrimi nu s-ar fi pierdut…