Posted tagged ‘raspunsuri’

Raspunsuri la întrebarile lumii…

13 Ianuarie 2011

sursa foto: acvila30.

În timpul destinat lecturilor,dau peste raspunsul Sfantului Nicolae Velimirovici .Acesta le raspunde oamenilor, ajutandu-i sa gaseaca o cale dreapta si rezolvari în stabilitatea credintei lor.Grefierului Veselin G., care se întreba de ce Sfantul Sava nu a scris carti, îi raspunde în felul urmator (si voi cita din carte): (mai mult…)

Anunțuri

Cum am ajuns sa te citesc (nici pana azi nu stiu)

30 Decembrie 2010

Am citit acum ceva zile pe blogul exuberantei  Grapefruits un articol în care ne întreba, pe noi cititorii, pentru cine scriem. Pare straniu sa raspund abia acum, dupa aproape noua luni în care nu am simtit nevoia nici celei mai mici justificari în legatura cu postarile mele.Voi spune mai mult pentru ce scriu, decat pentru cine…
Confruntandu-ma în diferite ocazii cu rautatea nemarginita a oamenilor, o rautate pe care nici monitoarele nu au reusit sa o ascunda, am ales, în special în ultimele doua luni sa-mi desfasor activitatea de internaut într-o sfera mai restransa, ajungand sa evaluez mai bine calitatea oamenilor si sa înlatur pe cat posibil, cantitatea vrednica de neglijat.Continuand pe aceeasi linie, cer scuze celor trecuti în blogroll fiindca nu am reusit niciodata sa fiu la zi cu articolele lor, ba chiar au fost saptamani în care nu am comentat deloc, din vina stangaciei mele în lupta cu timpul.
(mai mult…)

Temniţa gândurilor mele

25 Septembrie 2010

Caut răspunsuri la toate.
Pe retina mea se difuzează fragmente de vis
Uneori în direct, alteori în reluare
Imagini cu noi se repetă constant
Doar decorul se schimbă când visăm separat.

Audienţa creşte
Nimeni nu doreşte să mai schimbe programul
Din fotoliu realitatea pare mai blândă
Şi ce dacă mor copii şi bătrâni
Şi ce dacă ţara e un hotel de nebuni
Viaţa nu se sfârşeşte după numai o rundă.

În urma întrebărilor se-aştern ipoteze
În semne şi minuni sunt puţini care cred
Cu mândrie ne ducem crucile-n spate
Pe umeri sunt răni ce-au uitat să se vindece
Au rămas numai cioburi şi suflete sparte.

Sunt multe reclame, la viaţă şi vise
Azi fiecare individ a devenit un produs
Urcăm în taxiuri care merg spre Nicăieri
Dar biletul-i mai ieftin când e vorba de dus
Întoarcerea-i scumpă, mulţi aleg să rămână.

Infestaţi cu rutină, obosim prea devreme
Murim sau trăim, suntem clar indecişi
Dar cutia poştală e tot timpul deschisă
Numai inima mea mai primeste scrisori
Redactate într-o limbă încă nescrisă.

Şi caut răspunsuri
În picuri de ploaie, în toamnă şi frunze
În plicuri şi timbre, noptiere şi rafturi
Citiţi-mi iubirea, nu din cărţi, ci pe buze
Mi-e sete de viaţă, mă pierd printre veacuri.


*Am postat varianta initiala a versurilor. Cealalta e ascunsa-n temnita.

Prelegerea îndoielilor

12 Septembrie 2010


Contractele cu viaţa deja s-au semnat
Curând vei fi un personaj dintr-un roman
O dramă sumbră cu final neaşteptat
Perpetuând uitarea pentru înc-un an.

Dar în absenţa unor dovezi clare
Ader la dragoste fără imbolduri
Iubirea ta-i un semn de întrebare
Răspunsul meu atingere pe şolduri.

Cuvinte fără seamăn am să-ţi spun
Şi-am să-mi dezvălui firea afectivă
O mână îţi voi strecura pe sân
Lăsând iubirea să plutească în derivă.

Uită de traiul cu iz de şaradă
Purificat mi-e trupul după un sărut
Şi întelege, viaţa nu-i o pradă
Deşi poate simţim nevoia de mai mult.

Nu văd în jur decât nesiguranţă
Mă întregesc şi eu în ea, la fel ca toţi
De vei ieşi cândva la suprafaţă
Nu te grăbi să te întorci şi să mă scoţi.

Eternitatea trebuie s-o reparăm,
Şi să pavăm trasee pe parcurs
Să corectăm ce am greşit, să regretăm
Iar întrebarea s-ajungă răspuns.

Teama de ce am sa devin

5 Iulie 2010

Un gand care ne strabate pe toti cel putin o data in viata,daca nu si mai des.Viitorul.Oamenii se tem mai mult de ceea ce nu cunosc.Multi se tem de Dumnezeu desi putini Il descopera,multi se tem sa zboare cu avionul desi n-au facut-o niciodata.Lasitate.Omul a fost las din toate timpurile,iar cand s-a gasit un „curajos” l-ati numit „razvratit” sau „nebun”.Mi-e teama sa ma tem dar si sa-mi expun curajul.Starea de amorteala a celor din jur m-a contaminat si pe mine.Raman uimit cand vad cate se invata din mers.Injuram-pentru ca toti prietenii o fac.Fumam-pentru ca toti prietenii o fac.Si de ce nu,si mai rau,ucidem oameni si vise,pentru ca ne simtim nedreptatiti.
La scoala invatatoarea muta in aceeasi banca un derbedeu cu un tocilar,in ideea ca „va invata si el carte”.Inutil,insa ce era si mai nociv e  ca il invata si pe tocilar numai prostii.Asta e lumea.Niciodata lasul nu va invata sa aiba curaj de la un indraznet,mai degraba lasul il va invata pe indraznet ce e teama,nu de alta,dar toate sansele ar fi de partea lui.Daca la inceput nimeni nu se temea de nimic,acum imi pun intrebarea: cati razvratiti mai exista ?
Mi-e teama sa nu fiu inteles gresit si totodata judecat gresit.Si nu in ultimul rand,spre deosebire de majoritatea,eu ma tem de oameni,pentru ca am cunoscut rautatea lor, si nicidecum de ceva ce n-am vazut sau de cineva pe care nu l-am cunoscut.
In final,va mai marturisesc o temere veche,de cand eram un pusti,peste care am trecut cu bine.M-am temut ca voi uita sa iubesc si ca nu se va gasi nimeni sa ma invete.Din fericire deocamdata nici eu nu am uitat sa fac asta,si mereu am invatat lucruri noi iubind.Iubirea si religia,desi e greu sa le luam separat cred ca sunt cele mai complexe teme de discutie.
Teama de ce am sa devin s-a napustit peste mine ca o astenie,devenind o obsesie care ma incearca si ma oboseste in eforturile mele zadarnice de a gasi un raspuns concludent.Nu gasesc raspunsuri nici la toate framantarile din trecut,ce asteptari as putea avea de la viitor.Intr-un tarziu imi raspund tot eu.Nici una.Asteptarile ucid,n-ai nevoie de ele.Traieste clipa !



Anestezic fatal

17 Mai 2010

M-am gandit intr-o zi,cum ar fi sa aflam
Ca viata-i doar o poveste ,un rol pe care-l jucam
Obositi,plictisiti si raniti in final
O luam iar de la capat,anestezic fatal.
Nu exista solutii,nu exista vreun leac
E doar bine si rau,pot sa mor sau sa scap.
Prizonieri intre vise ,realitatea se-ascunde
Am fugi si de noi,dar nu avem unde…
Si plina e lumea de nebuni si de crime
Departe-i iubirea si n-o pot obtine.
Luand speranta in calcul,gasesc rezultat
Ca toata iubirea care-a fost s-a si dat.
Ca nu mai e nimeni de astazi interesat
Decat cum sa fie din ce in ce mai bogat.
Dar ce bogatie poate-ntrece iubirea
Si cati bani sa ai sa atingi fericirea?
Ne grabim si uitam sa-mpartim bucurii
Desi stim ca cei dragi intr-o zi vor muri
Avem idealuri inalte dar gandim limitat
Poate chiar am dreptate…toata iubirea s-a dat.
Poate ca pe pamant nu mai e loc de pace
Masochisti suntem toti,durerea ne place.
Si zacem in umbre,ascunsi in regrete
Cufundati in tacere,condusi de aspecte
Imaginea vinde, lumea se prabuseste
Si nu vede nimeni,nimeni nu mai iubeste…


Intrebari se tot pun,raspunsuri nu se gasesc
Ipocriti la tot pasul, spectacol grotesc.
Conturate pe buze,cuvinte desarte
Ce ne-mping spre pacat,ne indruma spre moarte.
Un inger isi face simtita prezenta
Ma mustra suav ca-mi complic existanta
Si-mi zice sa merg linistit si sa cred…
In stanga nu-i nimeni,la drepta ma pierd.
Doar tu poti decide ce urmeaza sa faci
Dar sa stii ca nu-i bine de continui sa taci
Ataci si te-ascunzi,nu-ti asumi nici o vina
Iubire inca mai e,dar cat de putina…
Cunosti realitatea ,dar plutesti in visare
Zici ca poate va trece,poate dispare…
Dar durerea persista,meschin te termina
Si cazi in genunchi cerand mila divina.
Cu ce drept mai ceri iertare si mila
Cand tu nu te-nduri de nimic si ti-e sila
De tine,de tot ce-ai facut intr-o viata
Mai sunt multi ca tine…mai e vreo speranta?

Macar de acum sa te rogi ceas de ceas
Iubire poate mai e…poate a mai ramas.
Avem idealuri, ambitii si vise desarte
Dar intre noi e un zid ce mereu ne desparte.
Judecand pe nedrept tu nimic nu oferi
Zici mereu ”vreau iubire”…ai idee ce-mi ceri?

Reflectii

24 Aprilie 2010

Parca si limba ceasului se stramba la mine.
Copacii imi fac semne obscene cand trec pe langa ei.
Cerul ma priveste sobru prin lentile.Aerul ma imbata.
N-am cerut nimic si am primit totul.Ce se intampla cu mine? Sunt in pauza de lucru.Sunt in pauza de orice.Aud tot felul de indicatii cum sa fiu.La naiba,nu va mai ascult.Mi-am luat la revedere de la ziua de IERI si acum simt un gol in suflet,imi lipseste…Inca nu m-am obisnuit cu AZI.Poate MAINE va fi pe placul meu.Biscuitii nu mai au niciun gust.M-am indopat cu cereale dimineata.Nu mai pot.Hartii prin toata camera.Am vrut sa scriu ceva aseara,niste versuri,orice.Simteam nevoia aia…Pesemne ca nu mi-a iesit.Cred ca am adormit inainte sa termin prima strofa.Nu mai era cafea in ceasca.Nici ceasca nu mai era la locul ei.Am cautat-o prin toata casa.2 mesaje.3 apeluri nepreluate.Nu-s acasa.V-am spus ca nu-s nicaieri.Apar si dispar cand am eu chef si nu tin cont de urmari.Nu cred in consecinte.Cred in iertare.Nu uit nimic.Nici cat era ceasul cand m-am trezit…nici cand m-am regasit ultima oara pe mine insumi,cel care-am fost.

Oare? chiar m-am trezit…atunci cum de spun toate prostiile astea? sunt ganduri.pai si daca sunt ganduri cine le scrie? Cuvinte.Iluzii risipite.Nu pot sa-mi dau seama ce se petrece aici.Aud un glas care ma striga.O voce puternica.Ce vrea de la mine? N-am.Nu pot.Mai tarziu.Incerc sa-mi pregatesc raspunsurile dinainte.Am ajutat.Am regretat ca am ajutat.Pentru asta sunt prietenii,sa-i ajuti mereu? eu nu cer niciodata ajutor oamenilor.Ma ajut singur.Ei…Ei complica tare mult lucrurile.
Ipotetic vorbind,cineva imi juca o festa.De ce eu? de ce acum?  si de unde atatea ganduri.Nu mai cred nimic pana nu vad cu ochii mei.Daca balanta inclina spre adevar eu mai cantaresc o data.Mie imi ies mereu alte rezultate.Ce,calculele mele nu-s bune? bune da.Corecte nu.Dictati-mi voi viata.Ordonati-mi zilele descrescator.Vreau sa-mi cunosc sfarsitul inainte sa incep sa-mi transpun ideile intr-o lume confuza.Sa fiu un fel de Benjamin Button.Dar sa am propria poveste.
Si pana mai IERI vorbeam cu norii.Acum nici ei nu ma mai inteleg.M-au alungat ca pe un talhar.Cum sa ma alunge asa? Eu nu-mi gaseam locul acolo sus…dar pe pamant.Nici atat.Si nici vorba.Voi insista sa-mi redea locul meu,acolo pe  norisorul din dreapta,aproape de rasarit.
Asta fac azi.Ma razbun pe vise.S-au transformat unul cate unul ,devenind fiecare cate un cosmar.Ma chinuie.Ma bantuie.Ratacesc in neputina mea de a gasi scaparea.M-am agatat de fiecare frangie intinsa de niciunde.Am rau de inaltime.Stiai? Tu cel care mi-ai dat o funie pe care sa ma urc.Mi-am pierdut echilibrul si am cazut de mii de ori in gol! N-am putut aprecia niciodata cat era pana jos.Cert e ca mereu cand am cazut,simteam ca sunt mai jos decat inainte.Toti erau sus.Si ma priveau cu ochi reci.Cum de s-au schimbat atatea si mai ales cand?

Hainele erau langa pat.M-am imbracat in graba si-am plecat.Ce nebunie !