Posted tagged ‘raspuns’

Pentru ea (dezertare din univers)

12 August 2010

M-a întrebat ce-as face pentru ea
Era prea serioasa ca s-o pot privi
Si prea atenta sa-i evit raspunsul
Am stat pe ganduri, ezitand putin
Dar am tradus din gesturi asteptarea ei
Si nerabdarea de a-mi pleda discursul.

Pentru tine as clatina universul
si-as face stele sa se-aplece peste noi
as schimba toata lumea si-apoi
as trece-o negresit pe numele tau.

Pentru tine as opri orice furtuni
si focul inimii l-as stinge-ntr-o scrumiera
i-as da speranta celui care nu mai spera
si tu ai deveni credinta mea.

Pentru tine marea de corali
cu tot cu tarm,cu valuri si delfini
o voi muta într-un imens bazin
si eu într-un acvariu îmi voi îneca uitarea
.

Si în final,tot pentru tine aş…

îndrepta polii pamantului astfel încat
sa stea în loc si timpul sa nu treaca
si numai trupul meu sa-ti poata tine de urat
si-apoi sa mor cu tine înc-o data.

Am si o dedicatie muzicala aici.

Asteptare = resemnare ?

23 Mai 2010

Spuneam acum ceva timp ca indiferenta ucide .Imi cer scuze,probabil nu cunoscusem asteptarea in adevaratul ei sens .Inca de cand ne nastem suntem supusi unei vesnice asteptari.Fie ca iti doresti sa cresti,sa mergi intr-o vacanta sau doar sa vina urmatoarea zi.Asteptarea trezeste in noi cele mai ciudate sentimente ,ne otraveste simturile,ne seaca de orice putere .Asteptarea inseamna speranta,nu doar dorinta.Gandind logic,exista doua posibilitati: ori asteptarea ta va lua sfarsit,ori tu vei sfarsi asteptand.
Nu toate lucrurile vin de la sine,oricat ne-am dori.Cu totii am visat, copii fiind sa crestem,iar acum,cand am vazut toate libertatile la care trebuie sa renuntam am face orice sa ne intoarcem in timp.Realist vorbind,nu astepta sa primesti mai mult decat oferi,nu vei face decat sa te amagesti si mai mult in asteptarea ta.
M-am intrebat de ce nu avem totul de-a gata,de ce trebuie sa pierdem atat de mult din viata asteptand…nu am gasit un raspuns clar si concis,dar am cazut de acord cu mine insumi,ca asteptarea asta e defapt pretul pe care trebuie sa-l platim .Cand vom ajunge sa meritam ceva,abia atunci il vom obtine.Acel ”ceva” e doar al nostru,nimeni nu ni-l va lua,asteptarea nu va schimba rezultatul,in cel mai rau caz ne va schimba pe noi.Si totusi,orice am face,mereu ajungem sa asteptam ceva…
Oare cu iubirea tot asa o fi? Va veni daca vom sta linistiti pe o banca si vom astepta? Pare mai complicata ideea asta.Daca fiecare dintre noi are o jumatate e firesc sa se caute una pe cealalta.Dar asa va fi si mai greu sa se gaseasca,nu se pot plimba mereu de colo-colo.Atunci cel mai simplu ar fi ca una sa ramana in acelasi loc (asteptand) iar a doua jumatate sa o caute pe prima.
Acum dupa ce am gasit raspunsurile, mai vine inca o intrebare: Cum ne dam seama daca noi suntem cei care trebuie sa astepte sau cei care trebuie sa caute ? Jumatatea ta poate fi la 5000 km sau la 5 pasi distanta,cata vreme stati amandoi pe loc nu veti fi impreuna niciodata.Deci acum ce-ai de gand sa faci,sa cauti sau sa astepti? Vei alege calea cea mai simpla sau pe cea mai favorabila…Si mai e ceva,daca decizia o va lua constiinta sau inima,unde mai e puterea ta de a decide?

Recomand: George Cosbuc-Ideal

Ne pierdem,nu vedeti…?

19 Mai 2010

Ne pierdem,nu vedeti…
printre cuvinte,cand incercam sa cautam raspunsuri si transformam orice curiozitate intr-o enigma.Gandurile tac si ele si numai sufletul mai poate raspunde la intrebari.Sunt zile cand nu mai ma regasesc pe mine,cel de-acum un an.Asa de mult sa ma fi schimbat? si parca si decorul e altul…

Ne pierdem,nu vedeti…
printre ganduri,cand punem cap la cap cate-o idee si se gaseste cineva sa ne distraga atentia.Ca si cum as fi dator sa dau explicatii oricui imi cere.Ajut,ce sa fac.Si cand ma intorc la gandurile mele nu mai sunt toate la locul lor.M-am chinuit sa le adun pe toate,sa trag o concluzie si un moment a fost de-ajuns sa naruie totul.

Ne pierdem,nu vedeti…
unii pe altii,cand avem mai multa nevoie de cineva sa ne stranga in brate.Ne atasam de lucruri,ca oamenii duc lipsa de sentimente.Nu mai stim ce insemana o emotie,ne umplem viata cu relatii pasagere.Asa traim noi clipa…

Ne pierdem,nu vedeti…
prin noapte,cand lumina zilei se ascunde,la noi in suflete e bezna.Nu avem pic de lumina in noi,nici macar un strop de speranta.Ne culcam si ne trezim,rutina ne ucide incet dar sigur.Rabdarea noastra a fost compromisa imediat dupa ce ne-am pierdut inocenta.

Ne pierdem,nu vedeti…
tot cautand raspunsuri si tot ezitand.Oare exista raspuns la orice intrebare? De atatea mii de ani tot cautand,oriunde s-ar fi aflat pana acum raspunsurile omul ar fi dat de ele,cineva le-ar fi gasit.Si totusi..atatea intrebari fara raspuns.

Ne pierdem,nu vedeti…
In incercarea noastra esuata de a ne imbogati ajungem tot mai saraci.Cu cat suntem mai bogati material,cu atat sufletul devine mai sarac.Dar ce vorbesc eu despre suflete,unii nici nu mai stiu ca au asa ceva.

Ne pierdem,nu vedeti…
iubim pe cine nu trebuie si ne incapatanam sa facem tot ce ne sta in putinta sa fim iubiti,sa impresionam.Cadem in ridicol dar tot nu ne oprim.Ajungem sclavi ai unui sentiment care nici macar nu ne este impartasit.

Ne pierdem,nu vedeti…
printre ruine.Printre ramasitele celor dinaintea noastra.Avem o istorie din care se presupune ca ar trebui sa invatam.Iata ca greselile noastre le intrec pe cele ale stramosilor.Va intreb pe voi,unde ne este ratiunea?

Ne pierdem,nu vedeti…
printre prejudecati.Ne impunem niste standarde fara sa putem explica de ce? Avem antipatii si ignoram oameni care din intamplare poate nu au avut aceleasi pareri ca si noi,care au vazut lucrurile altfel.

Ne pierdem,nu vedeti…
in egoismul nostru,tot mai accentuat.N-ai sa fi fericit pastrand ceva doar pentru tine.Daca ne gandim bine…si iubirea tot la doi se imparte.

Ne pierdem,nu vedeti…
si sunt tot mai putine sanse sa ne mai gasim vreodata.Am trecut pe aici,dar cu ce folos,cand cei ce vin din urma vor repeta greselile.Va intreb pe voi…cu ce folos?

Ne pierdem,nu vedeti…
in sadicele vremuri care ne oprima.Avem libertatea de a decide,dar nu intre bine si rau,mai degraba intre un rau mai mic sau mai mare decat altul.Suntem constransi de imprejurari sa recurgem la fapte care nu ne definesc in nicio privinta.Ne pierdem idealurile…

Ne pierdem,nu vedeti…
speranta.Doar ea mai ramasese.Dar cum sa mai traiasca-n noi cand pesimismul nostru o ucide ? ne pierdem si puterea de a mai visa.Realitatea e dura,stiu,dar oare nu noi am facut-o asa…Lumea a ajuns aici in urma tuturor deciziilor noastre. Nu vom reusi sa scapam cata vreme suntem prizonierii propriilor noastre fapte.