Posted tagged ‘randuri’

Orientări.Occidentări.

20 August 2011

Posta Romana  va da faliment
Îndragostitii nu-si mai scriu scrisori
O declaratie înseamna azi
Doar un mesaj cu multe prescurtari.

Despre iubire cateva cuvinte
Va întelege ea ceva din toate
De ce exista carti pe-aceasta lume
Daca citim cu totii rezumate?

Cartelele fac ordinea dorita
Pentr-un cuvant si-o paine stam la rand
Foamea ne trece tot la fel cum vine
Sufletul ne ramane tot flamand.

(mai mult…)

Anunțuri

Simfonie pentru posteritate (Cumpăna)

19 Septembrie 2010

Lumea e în mainile tale. O poti sustine?

Suntem o generatie care citeste printre randuri, înruditi nu prin sange ci prin natura pacatelor.Ne debarasam de tot ce ni se pare util pana devenim si noi o inutilitate.Daca ne-am putea scrie zilele pe portativ, viata s-ar preface într-o simfonie. Ne-am aseza într-un fotoliu ghemuiti, miscandu-ne usor talpile si ascultandu-ne vietile, iar sunetul clipelor ne va gadila simturile.Întreaga posteritate va afla de noi, doar ascultand în timpul ceaiului viniluri la frecventa fiecarei inimi.Înfasurate într-un sul vor sta la îndemana oricarui nostalgic în cautarea nemuririi.De ce am avea nevoie de pretexte cand obiectivul nostru e suficient de verosimil: de a lasa ceva în urma noastra.Cand imaginile celor dragi se vor atrofia, cicatrizandu-ne memoria, va fi mai usor sa reîmprospatam acea parte a trecutului cu efecte întrematoare pentru noi. Cand nici amintirile nu te mai vindeca înseamna ca suferi de o boala incurabila.
Toti ne-am dori sa tinem în brate pamantul, dar nimeni nu vede infinita responsabilitate pe care o impunem bratelor.Am fi dispusi sa devenim o cumpana în lupta dintre bine si rau fara sa fim partinitori? Daca ne-ar creste aripi am zbura din lumea asta? Daca am zbura înseamna ca nu vom fi niciodata o cumpana, daca vom deveni o cumpana, povara lumii va trai pana la sfarsitul veacului la capataiul nostru…

Risipa de cuvinte. #1.Clinica de vise

18 August 2010

Cand risipa de cuvinte nu poti s-o masori în randuri
Si ei îti ofera-n dar, nestemate-n loc de ganduri
Sau uimita de-asteptare, peste tampla ta a nins
Fa recurs la amintire sau mai vinde cate-un vis.

Nu îti face planuri,sute, n-o sa mearga nicidecum
Chiar daca te mai împiedici continua pe-acelasi drum
Viitorul nu exista cand traiesti din amintiri,
Tu masoara-ti libertatea în lacrimi si fericiri.

Evantaie se pliaza, nu ai loc nici sa respiri
Palmele-ti miros a mine, parul tau a trandafiri
Si miroase-n toata casa a iubire si a crini
E dezordine totala si neliniste-n vecini.

Dar încuie bine usa, vreau sa te iubesc abstract
Si cu podul palmei mele sa-ti mangai trupul compact
Într-o camera uitata si de oameni si de lumi
Prizonieri într-o celula nu mai credem în minuni.

NOTA: Pentru cititorii interesati, va urma:

#2.Recăderea în păcat

#3.Mistificata libertate

Povestea noastra

2 Iunie 2010

Cu trecutul in gand,cu prezentul in suflet…

Am rasfoit cu grija cartea ce-mi descrie viata
Am aplecat urechea uluit
Si am tacut apoi…Mi-se citea pe fata
Tristetea celui ce-a fost odata fericit.

Din chipul ei de sfanta
Au rasarit azi riduri
Obrajii ei cei rumeni
S-au prefacut in ziduri
Pe care zilnic tandru inca le mai sarut cu-atata dor
Iti mai aduci aminte cand spuneam: cu tine vreau sa mor ?

Copilarii ni se pareau atunci
Tot ce faceam si-mi pare
Ca si acum,dupa ani buni
Iubim cu aceeasi ardoare…
Azi parul tau e nins de timp,vederea mea e slaba
Dar la fel de frumoasa-mi pari.Daca-s mos,tu mi-esti baba.

Copiii nostri-s mari acum
La randul lor copii au ei,
Ne viziteaza cand si cand
Chiar daca stam intr-un bordei,
Caminul nostru-i primitor,parintii sunt un dar maret
Chiar de ne-am chinuit destul,iubirea lor nu are pret.

Azi fara noima insiram
Cuvinte,amintiri,absurditati
O viata dac-ai fi tacut
Te-as fi-nteles mai bine decat toti.
Credeai ca odata cu timpul,ma voi schimba,voi deveni mai rece
Dar te iubesc ca-n prima zi,vezi tu…iubirea nu va trece.

Stai potolit,ne vad copiii,
Vroiai sa te sarut doar pe ascuns
Nu-ntelegeam de ce faci mereu asta
Doar un sarut nu imi era de-ajuns…
Cate idei aveai sa te impui ca mama,nu pot sa uit,imi amintesc si-acum
Copiii aveau 10 ani dar ii faceai sa creada ca inca mai exista  Mos Craciun.

Ma uit cum timpul a trecut
Fara rabdare,fara indulgenta
Dar intre pozele de-atunci si chipul tau de-acum
Iti jur ca nu vad nicio diferenta.
Eu te iubesc si-ti multumesc iubito,  pentru toate clipele care au fost
Viata la multe ne-a supus,dar stii ca-n tine,eu am gasit mereu un adapost.

Sa mai traiesc inca odata,
Inca o data tu mi-ai fi regina,
N-as fi putut concepe viata fara tine
Oriunde-ai fi trait,nu mi-ai fi fost straina.
Uite ca s-a facut tarziu,tu dormi,lumina-i stinsa,iar eu scriu pe bajbaite
Povestea noastra incercam sa o redau,insa cuvintele de suflet mi-au ramas lipite.

Inchid cu grija cartea ce-mi descrie viata
O las, poate doriti sa recititi
Despre iubire si respect,despre speranta
Si despre doi copii ajunsi batrani si fericiti.