Posted tagged ‘probleme’

Am o nelamurire…

17 Iunie 2010

Fara vreo legatura cu starea mea de spirit din ultima vreme 🙂 tot discutand cu alte persoane,mai ales fetele spun ca isi doresc sa fie intelese si iubite,e normal.Ce nu inteleg e ca aproape toate (90% sa zicem) ajung sa se combine (ce cuvant frumos) cu „diversi” dubiosi …Ma rog,nici asta nu ar fi o problema,nebuloasa mea apare in clipa despartirii celor doi.El incepe sa o neglijeze,ea se prinde,nu de una singura(e prea tuta) ajutata de prietenele ei,care sa mentionam,ii vor intotdeauna „binele”,spuneam ca se prinde ca a trecut pe planul secund si acum se gandeste cum sa o scoata la capat.Pentru o fata conteaza foarte mult sa fie ea cea care da papucii.(Probabil toti trecem prin chestia asta macar o data).Si incepe apoi sa barfeasca vorbeasca peste tot,despre tipul pe care pana acum 2 zile il vedea „cel mai frumos si mai minunat” ratat, sa-i treaca in cont lucruri pe care ea le facea si mai des cu o nonsalanta de nedescris.Urasc ipocrizia.Urasc toate relatiile de o asemenea conjunctura.Nu stiu daca am mai spus-o dar nu am regretat niciodata ca am iubit,am regretat ca nu am fost iubit,asta insa nu m-a determinat sa vorbesc urat despre persoana la care am tinut atata timp.Unii/unele n-au nicio retinere in astfel de situatii,sau poate…n-au iubit niciodata cu adevarat?

Anunțuri

Totul pe o carte,totul pe un vis

28 Mai 2010

Se spune ca la nastere primim pacatul stramosesc.Eh,noi mai primim unul: ala de a fi romani.

Au trecut cateva zile  nebune de cand nu am mai scris.S-au strans multe acolo in suflet,dar nu prea imi sta in fire sa vorbesc in detaliu despre problemele mele.Au fost,unele s-au rezolvat,alte nu.Unele vor avea repercusiuni,altele vor ramane doar simple amintiri neplacute.
In momentul asta exista un singur lucru pentru care mi-as da viata.Nu,nu vorbim despre oameni aici,vorbim de principii.Am convingerile mele de la care nu ma abat indiferent de urmari.Sunt satul de aceeasi gandire invechita: hai sa privim partea plina a paharului,ba nu,de unde atata optimism,cine stie ce se mai poate intampla…Eu zic sa fim realisti macar pana iesim din groapa.Apropo,suntem intr-o groapa cu totii,in caz ca nu ati observat.Ne-am sapat-o singuri,si tot singuri ne-am impins acolo unii pe altii.A fost de ajuns sa cada unul,ca fiecare a mai tras in urma lui inca pe unul si tot asa (suntem romani,deh).Nimeni nu mai e independent in ziua de azi.Depindem de familie,de prieteni,de visele noastre…depindem de cei carora le-am acordat toata increderea.Si din greseala unuia ajung sa sufere toti prapaditii,unii care tot ce au facut a fost sa spere.Oamenii astia au mizat totul pe o carte,pe un singur vis.Nu e prima data in ultima perioada cand ma simt neputincios.”Nu exista nu pot,exista nu vreau.” chiar asa sa fie? Dar cand dorintele noastre depind de altii,de ce apare neputinta ? oricat de mult as tinde spre ceva,o lume in calea mea e prea mult,chiar si pentru mine.
Nu despre asta imi doream sa vorbesc,ce inceracam sa spun e ca din clipa in care depinzi de cineva nu mai esti un om liber.Democratie? pe naiba…mereu se gaseste un ”cunoscator” sa-ti inchida gura,dornic sa atenteze nonsalant la liberatatile tale fundamentale.Spun nonsalant fiindca nimeni nu se mai teme de pedepse.Nu atat de tare incat sa se opreasca din placerile lor sadice de a mai calca pe suflete.Pentru ei nu exista inca pedepse.
Si uite ca am ajuns unde imi doream.Da.Pentru asta as muri.Exista un singur lucru in care mai cred in clipa de fata.Dreptatea.Lumea a ignorat mereu puterea cuvantului(poate voi scrie odata si despre asta) dar nici cu faptele nu s-au omorat si nu au iesit in evidenta decat prea putini.Cum sa ies in evidenta cand ”cunoscatorii” imi spun ce si cum trebuie facut.La mine-i dreptatea,la ei e puterea.Eu am spus ce aveam de spus.Inca mai cred in ceva.Am speranta ca intr-o zi se va face dreptate.Si poate ca intru in randul pesimistilor cand ma gandesc la asta,dar nu ma pot abtine: oamenii L-au rastignit pe Iisus si nici dupa 2000 de ani credinta lor nu a facut progrese,ce sanse am eu,un idealist ratat,sa schimb lumea ? …de unul singur.

Miezul Problemei

16 Aprilie 2010

Am adunat in mine atatea teorii
Si-am demonstrat atatea teoreme
Chiar de-am uitat sa mai conjug verbu-„a iubi”
Stiu sa rezolv inecuatii si sisteme.

Vad cate-un numar in orice trecator
O fractie e propria mea viata
Cu rest,cu deimpartit,impartitor
Iar la sfarsit umilitor,imi cere si-o distanta.

Triunghiuri,cercuri sau trapeze
N-o sa conteze,caci la construiesc indata
Pun tot ce-am calculat in paranteze
Si imediat problema-i rezolvata !

Algebra asta m-a dat peste cap
Numai de logaritmi si functii se discuta
Si daca intr-o zi,ca prin minune scap,
Promit,te fac propria mea necunoscuta.