Posted tagged ‘privire’

La periferia sufletelor

26 August 2010


Cand eram mic aveam un singur vis, voiam sa devin curcubeu.Acum sunt doar un pieton pe o strada periferica si fara semafoare, care umbla din poarta în poarta cautand un suflet deschis.N-am nevoie de buletin sau permis, eu sunt omul fara identitate.

Mai aud la intervale de cateva pulsuri vocea mamei strigandu-ma sa vin înapoi.Gustul copilariei înca-i fraged pe limba, iar viata asta, cu iz de baba-oarba, în care toti alergam legati la ochi spre o lume a noastra, doar ea s-a prefacut într-un curcubeu sinistru.ROGVAIV-ul l-am înlocuit cu nuante de gri din lipsa creioanelor colorate, iar castile redau de trei zile acelasi „Für Elise” parca neobosit.

Pentru o vreme am încercat sa-mi numar pasii, dar ma opream printre copaci si discutam cu ramurile lor, iar cand s-o iau din loc ma împotmoleam în amestecul de ganduri.Si amintindu-mi de atatea greseli ma mai izbeam de cate-un chip al unui fost amic, sau al unei foste prietene, care acum m-au uitat.Am avut multe idei despre ce înseamna „rautatea oamenilor” dar ce-am trait întrece imaginatia oricarui fantezist.Si nu ma grabesc sa divizez lumea în bune si rele, nu vreau sa dau verdictul unui om pentru numai o fapta.

Au fost blocuri de piatra pe care a trebuit sa le sparg, si ziduri reale de ura care mi-au umbrit tamplele.Trebuia sa fiu mai pasiv, dar stiam ca viata e scurta, iar daca azi taci, maine gura ta va fi pecetluita de tacerea de ieri…
Si sunt momente în viata cand satul sa te lupti cu tine însuti, declari razboi întregii lumi, de unul singur,fata în fata cu ei, fara arme,fara planuri si ciuruit de cuvintele lor dar fara nevoia de a cere ajutor, fara gandul de a renunta.Viata e doar o improvizatie, suntem pusi în fata unor circumstante fara drept de apel, doar un joc pentru privitori si o cursa continua pentru concurenti.Daca reusesti sa ajungi la
finish, vei vedea o pancarta mare scrisa doar pentru tine: Ai reusit, felicitari, te-ai calificat pentru urmatoarea runda!

Anunțuri

Risipa de cuvinte. #3.Mistificata libertate

25 August 2010

Printre teze şi-alte dogme, demagogii ne subjugă
Inima nu mai rezistă, sufletul ar vrea să pl
ângă,
Şi e moarte peste toate, doar tu mai mă ţii în viaţă
Mă simt liber în cătuşe, numai gândul îmi îngheaţă.

Prefăcuţii ăştia paşnici, războiţi de sentimente,
Zâmbete ascunse-n pagini, învelite-n pansamente,
Când necinstea şi durerea le vor înnegri privirea,
Cu prudentă şi răbdare vor asasina iubirea.

Lasă filele să strige, şi cuvintele să crape
Şi deşertul să-i înece cu lacrimi în loc de ape.
Să rămână numai fumul şi cenuşa lor în spate
Iar pământul de deasupra să-i absoarbă de păcate.

Câte clipe să mai treacă, să ne întâlnim din nou
Rătăciţi în lumea asta, deţinuţi într-un cavou?
În nisipuri mişcătoare, adunati într-un cuvânt,
Când risipia de iubire va întrece tot ce-i sfânt.

Nu cred în dragoste la prima vedere

12 August 2010

Sa clarificam un lucru prima data.Dragostea nu-i aceeasi cu iubirea, iubirea nu-i aceeasi cu placerea.Poti iubi orice persoana si orice fiinta merita iubire, dar dragostea nu poate fi decat între doi oameni.Între doi oameni care se respecta, se cunosc unul pe celalalt si se înteleg reciproc.Dragostea este mai mult decat un termen, e o definitie.
Atunci cand iubim simtim nevoia sa ne exprimam sentimentele, sa strigam în gura mare „eu te iubesc mai mult” , sa inventam cuvinte penibile prin care sa ne alintam partenerul si sa ne scrijelim iubirea pe ziduri.Si culmea e ca toate vin parca de la sine, facem chestii de care nici nu ne stiam în stare si chiar daca suntem penibili continuam.Dar „te iubesc de cand te-am vazut” e de departe cea mai mare minciuna, o gaselnita siropoasa menita sa induioseze si sa topeasca orice inima înghetata dupa esecurile fostilor si fostelor. E imposibil sa existe „dragoste la prima vedere” cand voi nu ati schimbat decat doua cuvinte.Imposibil! Îmi pare rau ca a devenit o replica tocita de-a binelea si sunt uimit cum de mai exista atata rautate în lume daca toti ne îndragostim de la prima întalnire. Toate relatiile care încep asa- practic pe baza unei minciuni, vor fi doar o piesa de teatru ieftin jucata în fata oricui priveste din afara.Daca voi spune vreodata ca m-am îndragostit la prima vedere, sa nu ma luati în seama, mint!
Cred în îngeri, în zane, în licurici si în ce mai vreti voi, dar dragostea la prima vedere nu exista, e doar iluzia atractiei fizice.

Si totusi, gandindu-ma un pic mai bine,poate am gresit. Unii dintre noi chiar s-au îndragostit la prima vedere…privindu-se pentru prima oara în oglinda,fireste 🙂

Ai grijă de visele tale

20 Iulie 2010

Cel mai mare coşmar e să visezi adevărata faţă a realităţii.

Mă ridic din pat,îmi arunc privirea pe geam-împrăştii câteva iluzii matinale.N-am dormit prea bine azi-noapte şi acum mă voi răzbuna…tot pe mine.O cafea fără pic de lapte poate fi răzbunarea perfectă.No way,aşa ceva nu se poate ! Pentru o secundă chiar credeam în planul meu cinic de a-mi tortura dimineaţa.Am scăpat şi de data asta.Am tendinţa să trec de la o stare la alta îngrijorător de repede,asta pentru că am în jur oameni care te-ar putea face să vezi soarele şi dacă ai trăi în Alaska şi ar fi cea mai geroasă zi din an (cineva ar trebui să-şi facă un job din asta).Nu mai cred pe nimeni,singurul intrus din viaţa mea sunt chiar eu.Sunt condamnat să mă suport pe mine însumi toată viaţa.Rutina doar amplifică starea.Secolul ăsta e de vină.Nu suport graba,agitaţia,furtunile din viaţa mea,nebunia schimbării-sunt un tip cu deprinderi statornice (deşi paradoxal am fugit mereu de rutină).
Cum ar fi pentru o clipă să mă dezic de toate afirmaţiile mele şi să privesc pagina de ieri a jurnalului ca pe o istorie de duzină,o poveste plictisitoare fără un final bine conturat ? Citind în urmă am impresia că sunt doar doua sau trei episoade puse pe repeat.E groaznic să te obosească rutina,poate şi mai groaznic să o concluzionezi în rândurile tale.
Bun.Realitatea întotdeauna se ascunde printre cuvintele noastre,dar trăim mai mult prin prisma viselor.Ai grijă de visele tale mai mult decât de tine,pentru că nu ele trăiesc prin tine,ci mai degrabă tu ai ajuns dependent de ele.
Mi-ar fi plăcut să întocmesc un „Decalog” al societăţii ingrate şi al caracterului respingător al lumii,dar obosesc şi eu câteodată luptându-mă cu morile de vânt.Există un „prea mult” şi pentru mine,faptul că înseamnă mai mult decât „prea mult-ul lor” e numai o problemă abstractă.Nimeni nu vrea să renunţe acum la mască ! Sfârşitul balului se apropie,puţin trecut de miezul nopţii şi nimeni nu a sesizat că măştile au devenit o parte din noi.Ele zâmbesc în locul nostru,iar noi ne ascundem în continuare în spatele lor.Ele ne conduc.
Visăm să trăim sau trăim să visăm ? Aş mai vrea să ştiu cât la sută din ce trăiesc e realitate.Dar c
ând trecem prin clipe de coşmar,tare am vrea să fi fost doar un vis…şi oare e mai mult de-atât ?

Terapie pentru suflet

4 Iulie 2010

Se ia intai un suflet nepereche
Îi calculam iubirea dupa o formula veche
Luam rezultatul si il impartim pe rand
Întai pe foaie si apoi in gand.

Se cauta un „te iubesc” ascuns dupa cuvinte
Rostit adanc din suflet,fiindca el nu minte,
Apoi se-arunca o privire dulce-languroasa
Usor absenta la-nceput,sa nu observi ca-i pasa.

Apropie-ti pasii de-ai ei,mai mult decat se poate
Apleaca-ti capul si asculta-i inima cum bate,
Daca-i sunt buzele uscate sarut-o doar o data
Intai buza de jos,apoi pe cea crapata.

O transparenta e in voi,acea chimie rara
Un sentiment adiacent ce nimeni nu-l separa.
Si ma gandesc subit ca vraja era nula
Daca nu se iubeau corect, cum scrie in formula.

Sunt impreuna si acum,e ceva timp trecut
Cata iubire-au adunat si cata au scazut,
Asta probabil stiu doar ei,ca viata nu-i perfecta
Insa formula care i-a unit o vor pastra secreta.

Ultimatum pentru suflet

25 Iunie 2010

Am descoperit cea mai grea meserie.Ca un paradox,a devenit si meseria cel mai putin profitabila.Realizarile celor care o practica par sa fie din ce in ce mai mici si asta nu din vina lor.E mai mult decat o munca voluntara,e un serviciu prestat cu sufletul,daruirea si implicarea fiind obligatorii.Nu stiu cum sunt incadrati ingerii,probabil la privat-desi muncesc in folosul statului,stiu ca nu primesc nici bani,nici alte produse materiale.Singura lor rasplata poate fi bunatatea noastra.Suntem singurii care ii putem rasplati pentru grija pe care ne-o poarta.Uneori nu stim cat de importanta e o rugaciune catre ei,sau chiar si un simplu gand,o privire spre cer,orice…
Oamenii nu inteleg ingerii si nu-i apreciaza la adevarata lor valuare.De fapt,ingerii nu au pret (altfel multi si-ar fi vandut chiar si ingerul pazitor).Vedeti,pana si Dumnezeu a vazut cat suntem de clevetitori si snobi incat a considerat ca nu ne descurcam singuri,dandu-ne cate un inger pazitor.Ei nu se plang ca noi ca muncesc peste program sau ca oamenii sunt dificili,nu,ei incearca mereu sa ne aduca pe calea cea buna.
Unii sa tem ca fiinta umana o sa dispara,ne framanta asta…Chiar de nu va fi asa,fara un inger care sa ne lumineze deciziile,probabil bezna din sufletele noastre nu va mai cunoaste ziua,ci doar ura si vanitatea.
Nu ne gandim cate aripi de inger am frant in nesabuintele noastre,cate lacrimi au varsat ingerii la capataiul nostru fara sa vedem,fara sa auzim,fara sa conteze…
In clipa in care un om se sinucide,un inger va trebui sa se duca la Dumnezeu si sa-I spuna ce se intampla aici pe pamant.Daca unui inger ii va fi greu sa faca asta,oare noua cat de greu ne va fi sa raspundem pentru faptele noastre ?
De un lucru m-am convins,daca ingerii mor,noi suntem cu siguranta cei care ii ucidem.Salvati ingerii pentru ca mai apoi ei sa ne salveze pe noi,e unica noastra sansa…

Muzica aveti aici.