Posted tagged ‘picatura’

Eu nu ma tem

4 iunie 2010

Cand imi e teama, ma ascund in tine,
Cand imi e dor adorm la tine-n brate
Iar tu ma mangai cu palmele-ti fine
Si visele mi se transforma in sperante.

Ce daca lumea vrea sa ne separe
Iubirea-i cea mai scumpa dintre toate
Indiferent ca-i frig sau ca e soare
Noi ne iubim cu aceeasi intensitate.

O perioada grea traim,ne sfaramam incet
Templul iubirii noastre insa e neclatinat
Uite ca dup-atata timp nu am nici un regret
Stiu doar ca te-am iubit cu-adevarat….

Eu nu ma tem de vremuri viitoare
Caci or sa vina si-or sa treaca toate
Un lucru stiu,ca dragostea nu moare,
Ea va domni  pentru eternitate…

Apatic sentiment ce ma incearca
Fata de oameni si de tot in general
Si de nimic nu mai imi pasa parca,
Esti numai tu de la-nceput pan la final.

Eu nu ma tem nici de invidie sau ura
Iubirea ta imi umple orice gol
Esti in desertul meu o picatura,
Cea care-ncetinesti caderea mea la sol.

Cum sa ma tem de vremuri ce-or sa fie
Cand doar pe tine te zaresc in vise
Cand tu esti singura mea profetie
In timp ce toti isi vand iubirea pentru fise…

Eu nu ma tem de chinuri nesfarsite
Daca o viata langa mine ai sa stai
Zilele imi vor fi la fel de fericite
Pentru ca tu esti coltul meu de rai.

Reclame

Ocean

14 mai 2010

Am auzit de picatura care umple paharul,dar eu ti-am rabdat tie un ocean…

Te-am urcat pe culmile iubirii si te-am invatat sa nu te temi.Vrei sa-ti spun un secret? Si mie imi era teama,dar nu vroiam sa-ti arat.Vroiam alaturi de mine sa te simti in siguranta.Dar aveam atatea slabiciuni…Tu nu stiai.Ti-am dat incredere in tine cand iti pierdusei cumpatul.Ti-am limpezit gandurile,am fost apa care ti-a mangaiat trupul si timpul care ti-a vindecat ranile.Uita-te la tine ce mult te-ai schimbat ! Uita-te la noi.Dar nu stiu de ce mai zic noi,poate asa m-am obisnuit…Uita-te oricum la ce ni se intampla.Ai fi crezut ca vom ajunge aici? Nici eu.
Si nu ma apuc sa dau vina pe viata.Viata e ca un traseu.Ea n-are treaba.Noi suntem cei care parcurgem traseul,care uneori stim sa ocolim obstacolele,alteori ne impiedicam si cadem intr-o nesfarsita prapastie.Eu eram intr-o asemenea prapastie cand te-am cunoscut.Vezi,d-asta vorbesc de culmi.Nici nu visam ca vom urca impreuna atatea trepte,ca voi tine norii in palma sau ca tu vei dansa cu stelele…Nu,la asta recunosc,nu m-am gandit.Cine sa se fi gandit !?
Daca am ajuns sa compar viata cu un traseu,iubirea imi pare doar un fel de mancare bine preparat,gustos,pe care il gusta fiecare,nimeni nu-i rezista,dar ajunge sa-ti faca atata rau incat iti doresti sa nu fi gustat.Si la o adica…se si termina.Daca intr-o relatie nu-i nici unul un ”bucatar desavarsit”  vor muri de foame relatia lor va muri.
Vorbeam de un trecut in care aveam totul.Ne spuneam ca va fi bine,desi amandoi stiam ca nu va fi asa.Ambitiile tale prostesti m-au facut si pe mine sa gresesc.Gelozia mea incepea sa depaseasca limitele firescului.Parca tot repetam o piesa jalnica si publicul nu se mai satura sa ne priveasca.Si toti taceau.La un moment dat am tacut si noi.In linistea facuta puteam gasi in aer toate raspunsurile.Gandurile noastre se intalnisera si discutau.Ce-or fi discutand atata? Noi nu ne mai vorbeam de multa vreme.Si chiar parerile noastre ajunsesera diametral opuse.
Ai uitat de primul noastru sarut.Am uitat de primul nostru ”Te iubesc”.Dar inca n-am uitat unul de celalalt.
As vrea sa pot sa iert la nesfarsit,doar arata-mi ca merita sa mai fac asta..din nou si din nou.Culmile alea…oare stie oricine sa te duca pana la ele? Ai putea avea mai multa incredere in altcineva decat ai avut in mine?
M-am pierdut de mine.Ajuta-ma sa ma gasesc.Nu-ti cer sa fi jumatatea mea,dar ajuta-ma sa fiu din nou intreg,chiar si fara tine.Poti tu sa mai faci asta? Ai putut vreodata? ”Lasa-ma sa-ncerc” nu mai exista azi,doar ”voi reusi” sau ”las-o balta”.
Dezamagirea va fi dupa cat ai iubit de mult.Oceanul de care-ti spuneam la inceput deja mi-a inundat sufletul.Nu pot sa sterg totul cu buretele,e prea multa apa,intelegi? Nu indrazni sa inoti prin mine,te vei scufunda si nu vei mai iesi la suprafata.Nu voi mai fi vesta ta de salvare ci mana nevazuta ce te trage in jos.
Cum sa mai gasesc de unul singur rabdarea intr-un ocean plin de reprosuri…unde !?