Posted tagged ‘moralitate’

Bursa de valori sentimentale

9 noiembrie 2010

Am făcut un inventar
nimicurilor din viaţa mea

nu sunt un bun contabil
toate iubirile îmi dau cu virgulă
partea întreagă din mine
suferă un deficit
economiile mi-au fost impozitate
îmbrăţisări cu TVA
transfer speranţe de azi
pentru mâine

în avans
am licitat câteva vise
ideile se vând pe sume derizorii
s-au devalorizat trăirile
sufletul a intrat în colaps
la bancă nu dau credite
un împrumut de sănătate e vital
măcar de-am suferi în rate

primim fericirea în tranşe
banii nu mai îngheaţă se topesc
afacerea mea cu săruturi
acum un an era în prag de faliment
sunt plin de datorii morale
nu mai ridic privirea din pământ
îmi voi amaneta trecutul
nimicurile din prezent mă costă scump


Reclame

Dezertare din Univers- rândurile (II)

1 noiembrie 2010

Măsurând circumferinţa infinitului, am ajuns la conturul buzelor unei Afrodite palide, supusă parcă înverşunării timpului de a crea un monstru. Hrănind iluziile cu împliniri periodice, poţi reuşi să echilibrezi cumpăna ta de viaţă.
De unde nevoia dezertării? În mare parte din lipsa moralităţii cu care suntem trataţi. Când cerul este părtaş la suferinţele noastre, el devine complice şi victimă în acelaşi timp.
Un om nu-şi poate scrie singur biografia decât cu sânge sau lacrimi. Să simtă filele durerea nefericirii lui, îmbătate de cerneala scursă din suflet. Încovoiate, rândurile vor destăinui cuprinsul tău în slove. Dorinţa de a-ţi scrie testamentul, condus de gândul evadării, trădează posibilitatea de a deveni arhitectul propriei lumi. Neputinţa reprezintă dovada supremă că eşti încă om şi nu-ţi poţi schimba destinul. Adevăratul progres aparţine sufletului; trupul se află într-un continuu declin pierzându-şi frăgezimea. Naivitatea nu-i o lacună specifică prunciei, ci un defect uman. Numită la maturitate neştiinţă, nepricepere ori prostie, prin definiţie naivitatea are un singur sens, ascuns sub mai multe forme.
Ultimul cuvânt pe care l-aş striga lumii înainte să mă desprind de Univers ar fi „trezirea! „. Într-o mare de suflete, Pământul îşi pluteşte nepăsarea. Paşii mei ar trezi mai grabnic pe cei ce-şi dorm somnul de veci decât fiinţele care se zbat în agonie între două tărâmuri. În contrast cu aspiraţiile mele, ei au ales să-şi îngroape amărăciunile într-o lume dospită, în timp ce eu am rămas pustiu de mine, căutând să mă regăsesc printr-o singură cale: eliberându-mă şi contopindu-mă în neant.


Iertarea fără uitare e ca pâinea fără sare

4 august 2010


Mi-a fost dat sa cunosc deopotriva oameni cu suflet bun dar si persoane capabile de rautati fara margini.Cum nu e bine sa te pui cu nebunul (ca are mintea odihnita,stiti voi povestea) nici pe cei buni nu cred ca-i prea bine sa-i calci pe coada.Unu la mana- pentru ca e nedrept, si doi pentru ca ei ,asa cum sunt,pot deveni cei mai periculosi oameni.Naivitatea se trateaza cu lectii de viata,dar dusmania nu se sfarseste fara razbunare.Pana nu vom lasa orgoliul deoparte si nu vom învata sa iertam,lumea nu se va opri din declin.Adevarat ca stiinta a progresat în ultimele decenii,dar la ce bun stiinta,cand din punct de vedere moral suntem înca în mezozoic…
Putem spune oare ca am iertat pe cineva daca nu am uitat si greseala facuta ? Am ierta doar pe jumatate sau cum ? Exista doua sau trei persoane pentru care as calca peste orice principiu,dar numai atat.Adevarul e unul din lucrurile sfinte pentru mine,de aceea cine m-a mintit, fie si o singura data, nu mai poate avea pretentia sa-l vad cu aceeasi ochi. În afara de minciuna,care e ca o coroana simbolica a raului,mai detest cu înversunare nedreptatea si tradarea.Pentru ele as semna oricand cea mai draconica sentina.În rest,cred ca as putea trece peste toate daca cel care a gresit regreta fapta.Sunt situatii cand isprava nu mai poate fi îndreptata si cauzeaza destula suferinta, iar consecintele nu-s placute pentru nimeni.Nu mai reactionati impulsiv ,si cand luati decizii care nu va privesc doar pe voi, judecati de doua ori si cantariti bine.Nu dati înapoi ca racul, încercati sa fiti o balanta cu suflet de fecioara!

Iertarea fara uitare e ca painea fara sare- deci voi ce n-ati putea ierta niciodata, nici celei mai iubite fiinte ?