Posted tagged ‘lumea’

Eu nu ma tem

4 Iunie 2010

Cand imi e teama, ma ascund in tine,
Cand imi e dor adorm la tine-n brate
Iar tu ma mangai cu palmele-ti fine
Si visele mi se transforma in sperante.

Ce daca lumea vrea sa ne separe
Iubirea-i cea mai scumpa dintre toate
Indiferent ca-i frig sau ca e soare
Noi ne iubim cu aceeasi intensitate.

O perioada grea traim,ne sfaramam incet
Templul iubirii noastre insa e neclatinat
Uite ca dup-atata timp nu am nici un regret
Stiu doar ca te-am iubit cu-adevarat….

Eu nu ma tem de vremuri viitoare
Caci or sa vina si-or sa treaca toate
Un lucru stiu,ca dragostea nu moare,
Ea va domni  pentru eternitate…

Apatic sentiment ce ma incearca
Fata de oameni si de tot in general
Si de nimic nu mai imi pasa parca,
Esti numai tu de la-nceput pan la final.

Eu nu ma tem nici de invidie sau ura
Iubirea ta imi umple orice gol
Esti in desertul meu o picatura,
Cea care-ncetinesti caderea mea la sol.

Cum sa ma tem de vremuri ce-or sa fie
Cand doar pe tine te zaresc in vise
Cand tu esti singura mea profetie
In timp ce toti isi vand iubirea pentru fise…

Eu nu ma tem de chinuri nesfarsite
Daca o viata langa mine ai sa stai
Zilele imi vor fi la fel de fericite
Pentru ca tu esti coltul meu de rai.

Anunțuri

Anestezic fatal

17 Mai 2010

M-am gandit intr-o zi,cum ar fi sa aflam
Ca viata-i doar o poveste ,un rol pe care-l jucam
Obositi,plictisiti si raniti in final
O luam iar de la capat,anestezic fatal.
Nu exista solutii,nu exista vreun leac
E doar bine si rau,pot sa mor sau sa scap.
Prizonieri intre vise ,realitatea se-ascunde
Am fugi si de noi,dar nu avem unde…
Si plina e lumea de nebuni si de crime
Departe-i iubirea si n-o pot obtine.
Luand speranta in calcul,gasesc rezultat
Ca toata iubirea care-a fost s-a si dat.
Ca nu mai e nimeni de astazi interesat
Decat cum sa fie din ce in ce mai bogat.
Dar ce bogatie poate-ntrece iubirea
Si cati bani sa ai sa atingi fericirea?
Ne grabim si uitam sa-mpartim bucurii
Desi stim ca cei dragi intr-o zi vor muri
Avem idealuri inalte dar gandim limitat
Poate chiar am dreptate…toata iubirea s-a dat.
Poate ca pe pamant nu mai e loc de pace
Masochisti suntem toti,durerea ne place.
Si zacem in umbre,ascunsi in regrete
Cufundati in tacere,condusi de aspecte
Imaginea vinde, lumea se prabuseste
Si nu vede nimeni,nimeni nu mai iubeste…


Intrebari se tot pun,raspunsuri nu se gasesc
Ipocriti la tot pasul, spectacol grotesc.
Conturate pe buze,cuvinte desarte
Ce ne-mping spre pacat,ne indruma spre moarte.
Un inger isi face simtita prezenta
Ma mustra suav ca-mi complic existanta
Si-mi zice sa merg linistit si sa cred…
In stanga nu-i nimeni,la drepta ma pierd.
Doar tu poti decide ce urmeaza sa faci
Dar sa stii ca nu-i bine de continui sa taci
Ataci si te-ascunzi,nu-ti asumi nici o vina
Iubire inca mai e,dar cat de putina…
Cunosti realitatea ,dar plutesti in visare
Zici ca poate va trece,poate dispare…
Dar durerea persista,meschin te termina
Si cazi in genunchi cerand mila divina.
Cu ce drept mai ceri iertare si mila
Cand tu nu te-nduri de nimic si ti-e sila
De tine,de tot ce-ai facut intr-o viata
Mai sunt multi ca tine…mai e vreo speranta?

Macar de acum sa te rogi ceas de ceas
Iubire poate mai e…poate a mai ramas.
Avem idealuri, ambitii si vise desarte
Dar intre noi e un zid ce mereu ne desparte.
Judecand pe nedrept tu nimic nu oferi
Zici mereu ”vreau iubire”…ai idee ce-mi ceri?

Prizonierii timpului

17 Aprilie 2010

Timpul a fost inventat din plictiseala,numai pentru oameni;e inamicul nostru numarul 1.Suntem stresati de timp dar niciodata nu putem ataca timpul.
Suntem prizonierii timpului.El ne rapeste frumusetea si ne imbatraneste.Ne chinuie si se bucura de nefericirea noastra.Graba strica treaba,de asta luam atatea decizii in graba,de aceea gresim asa de mult.Timpul ne preseaza.Uneori,in visele mele,ma lupt cu timpul,iar adesea reusesc sa-l opresc.Alarma telefonului suna si spulbera totul.Parca aud o voce in cap,spunandu-mi: Ha.credeai ca ma poti opri.Azi vei avea o zi nemaipomenit de scurta.Tu ma opresti in vis.Eu te dobor in realitate.In ziua aia am intarziat la liceu…iar acasa am ajuns destul de tarziu.
Seara am vrut sa-l eliberez si din nou s-a revoltat.Mi-a spus ca voi avea o zi lunga si plictisitoare.Urma sa stau 7 ore la liceu si sa indur legile campului magnetic si aranjamente factoriale…Ma simteam obosit,desi nu facusem mare lucru.Timpul se juca pur si simplu cu nervii mei.Am constatat ca-i place.Nerabdarea si suferinta il schimba pe om mai repede decat o fac anii.Neputinta noastra de a opri toate astea arata inca o data(daca mai era nevoie) cat de slabi suntem.
Timpul ne ucide.Uneori e rabdator cu noi.Ne da o viata lunga si plictisitoare.Pana ne dorim sa parasim lumea.Ne pierdem si dorinta de a mai trai.Alteori,e napasator si ne matura,precum praful,si nu mai ramane nici urma de noi…Raman amintiri.Astea raman intotdeauna si nici timpul nu le poate lua.Cred ca e singura lui frustrare.Nu ne poate lua chiar tot !
Se scurg zilele,una cate una,trec anii si nu ne mai regasim,nici pe noi,nici pe cei dragi,prieteni,iubiri de altadata…nimic din ce a fost,n-a mai ramas.Doar amintiri…

Se va opri vreodata? Opreste cineva timpul,va rog !?