Posted tagged ‘libertate’

Pe orice vers chitanţă

28 Noiembrie 2010

Cu privirea în pamant si pamantul sub picioare,
Unii-si striga nedreptatea, altii rad cat pot de tare.
Saturat de-atata zarva,chemat fiind în instanta,
Mi-au cerut dovezi si acte, pentru orice vers chitanta.

Asteptam apoi sentinta, juriul pare sa refuze,
Rumegus lasat în urma unor tragice acuze.
Cu încurajari si scuze- doar diverse subterfugii,
Multi aleg indiferenta si uitarea ca refugii.

Neclintit la un cutremur, pregatit pentru potop
Dupa judecata stramba a unui vechi licantrop,
Pisici tandre si placute transformate în pantere,
Detectivi dispusi s-ajute la elucidat mistere.

Viata nu e o padure, e o jungla-n fiecare,
Nu porni la drum de tanar, vei întalni multe fiare.
Pentru ce atata truda cand nimeni n-are rabdare
Sa asculte, sa auda, un strigat de disperare…

Poate spiritul de turma sau traiul cotidian
I-au întors c-un veac în urma,evadati dintr-un roman.
Eu voi încheia povestea, sfarsind iute, ca Socrate
Otravit cu imprecatii, dar curat pana la moarte.

Update- Vreau sa merg mai departe indiferent cate piedici apar.Am încredere ca voi reusi.Blog public sa fie!

(mai mult…)

Risipa de cuvinte. #1.Clinica de vise

18 August 2010

Cand risipa de cuvinte nu poti s-o masori în randuri
Si ei îti ofera-n dar, nestemate-n loc de ganduri
Sau uimita de-asteptare, peste tampla ta a nins
Fa recurs la amintire sau mai vinde cate-un vis.

Nu îti face planuri,sute, n-o sa mearga nicidecum
Chiar daca te mai împiedici continua pe-acelasi drum
Viitorul nu exista cand traiesti din amintiri,
Tu masoara-ti libertatea în lacrimi si fericiri.

Evantaie se pliaza, nu ai loc nici sa respiri
Palmele-ti miros a mine, parul tau a trandafiri
Si miroase-n toata casa a iubire si a crini
E dezordine totala si neliniste-n vecini.

Dar încuie bine usa, vreau sa te iubesc abstract
Si cu podul palmei mele sa-ti mangai trupul compact
Într-o camera uitata si de oameni si de lumi
Prizonieri într-o celula nu mai credem în minuni.

NOTA: Pentru cititorii interesati, va urma:

#2.Recăderea în păcat

#3.Mistificata libertate

Împrumutăm iubire,dobândă fixă

17 Iulie 2010

Iubirea-i viaţă.Acelaşi cântec lin de dimineaţă până seara.Şi doar distanţa de la un nor la altul ne desparte.Călătorim usor prin vise,când realitatea e făcută din bucăti.O lume  de suflete,în care,distribuim iubire la pachet.Poate norocul tău a pus deoparte,nişte petale de trandafir,şi nu mă mir cum târziu în noapte,cerul miroase a parfum.Mă jucam cu vântul,il strângeam în braţe,iar printre speranţe uşor te-am pierdut.Dar vine maine şi toţi vor să ştie dacă o iau de la capăt sau las totul pierdut.Consumăm doar iubire,iar cand se termină vom merge la bancă să ne-mprumutăm.Dobanda e fixă şi raiul aproape,ne prăbuşim în ispite,dar nu-i nimic,învăţăm să zburăm.
Eu prefer să visez,sunt prieten cu norii.Le-am cantat la ureche o baladă şi-au plans.Dar mi-au spus să am grijă-viaţa-i plină de spini,s-ar putea să te-nţepi apoi să pl
ângi pe ascuns.Băieţii nu plâng,decât în camera lor şi doar când sunt singuri şi îşi ies din rol.Şi poate doar norii,ce acoperă cerul,vor dori să ascundă enigmatic secret.Şi ei sunt bărbaţi,dar nimeni nu ştie,că şi ei plâng în taină-potopind printre veacuri, prevestind viitorul…atât de incert.

Impozit pe suflet

28 Iunie 2010

Nu mai avem ce sa amanetam
Intr-o puzderie de vise inotam
Nu mai avem idei,doar remuscari
Imaginea cu noi cazand pe scari.
Pe scara sociala am tot decazut
Numai singuratatea ne mai tine de urat
Numai o vorba buna putem sa primim
Compasiunea astazi e un gest sublim.
Trecutul nostru plin de nostalgie
Inca ne tine in picioare si ne da tarie
Istoria unui popor noi o scriem din vorbe
Suntem acizi si veninosi asemeni unei cobre;
Imi tin in doze fericirea,locul e secret
Iubire nu am mai pastrat,toata-i la amanet.


Ma amagesc si stiu ca nu se poate
Iubirea-i cea mai scumpa calitate
Nu se mai tine cont de kilograme sau carate
Platim impozitul pe suflet,suferim in rate…


Nu mai avem ce sa amanetam
De regulile noastre ne impiedicam
Nu mai avem deloc pareri,avem doar interese
Alesii „trag” doar pentru ei,de prosti cui sa-i mai pese.
Puterea mea de a ierta a fost demult sfidata
Puterea lor de a fura inca-i nelimitata.
Nu mai se cauta solutii,doar se fac taieri,
Impozite si taxe mai scumpe ca ieri.
Noi viitor nu mai avem,vorbim despre trecut
Iar din durerea noastra unii isi fac scut.
Asta-i rasplata noastra fiindca am votat
Si-am indraznit sa mai traim si dupa.Ce pacat !
Am ochi sa vad,urechi s-aud,dar mi se-nchide gura
Vreau sa va vad in locul meu,sa va mistuie ura
Sa inteleg unde-am gresit,cum mi-am facut pacate
Dar pan-atunci ma duc s-achit taxa pe libertate.

Ne pierdem,nu vedeti…?

19 Mai 2010

Ne pierdem,nu vedeti…
printre cuvinte,cand incercam sa cautam raspunsuri si transformam orice curiozitate intr-o enigma.Gandurile tac si ele si numai sufletul mai poate raspunde la intrebari.Sunt zile cand nu mai ma regasesc pe mine,cel de-acum un an.Asa de mult sa ma fi schimbat? si parca si decorul e altul…

Ne pierdem,nu vedeti…
printre ganduri,cand punem cap la cap cate-o idee si se gaseste cineva sa ne distraga atentia.Ca si cum as fi dator sa dau explicatii oricui imi cere.Ajut,ce sa fac.Si cand ma intorc la gandurile mele nu mai sunt toate la locul lor.M-am chinuit sa le adun pe toate,sa trag o concluzie si un moment a fost de-ajuns sa naruie totul.

Ne pierdem,nu vedeti…
unii pe altii,cand avem mai multa nevoie de cineva sa ne stranga in brate.Ne atasam de lucruri,ca oamenii duc lipsa de sentimente.Nu mai stim ce insemana o emotie,ne umplem viata cu relatii pasagere.Asa traim noi clipa…

Ne pierdem,nu vedeti…
prin noapte,cand lumina zilei se ascunde,la noi in suflete e bezna.Nu avem pic de lumina in noi,nici macar un strop de speranta.Ne culcam si ne trezim,rutina ne ucide incet dar sigur.Rabdarea noastra a fost compromisa imediat dupa ce ne-am pierdut inocenta.

Ne pierdem,nu vedeti…
tot cautand raspunsuri si tot ezitand.Oare exista raspuns la orice intrebare? De atatea mii de ani tot cautand,oriunde s-ar fi aflat pana acum raspunsurile omul ar fi dat de ele,cineva le-ar fi gasit.Si totusi..atatea intrebari fara raspuns.

Ne pierdem,nu vedeti…
In incercarea noastra esuata de a ne imbogati ajungem tot mai saraci.Cu cat suntem mai bogati material,cu atat sufletul devine mai sarac.Dar ce vorbesc eu despre suflete,unii nici nu mai stiu ca au asa ceva.

Ne pierdem,nu vedeti…
iubim pe cine nu trebuie si ne incapatanam sa facem tot ce ne sta in putinta sa fim iubiti,sa impresionam.Cadem in ridicol dar tot nu ne oprim.Ajungem sclavi ai unui sentiment care nici macar nu ne este impartasit.

Ne pierdem,nu vedeti…
printre ruine.Printre ramasitele celor dinaintea noastra.Avem o istorie din care se presupune ca ar trebui sa invatam.Iata ca greselile noastre le intrec pe cele ale stramosilor.Va intreb pe voi,unde ne este ratiunea?

Ne pierdem,nu vedeti…
printre prejudecati.Ne impunem niste standarde fara sa putem explica de ce? Avem antipatii si ignoram oameni care din intamplare poate nu au avut aceleasi pareri ca si noi,care au vazut lucrurile altfel.

Ne pierdem,nu vedeti…
in egoismul nostru,tot mai accentuat.N-ai sa fi fericit pastrand ceva doar pentru tine.Daca ne gandim bine…si iubirea tot la doi se imparte.

Ne pierdem,nu vedeti…
si sunt tot mai putine sanse sa ne mai gasim vreodata.Am trecut pe aici,dar cu ce folos,cand cei ce vin din urma vor repeta greselile.Va intreb pe voi…cu ce folos?

Ne pierdem,nu vedeti…
in sadicele vremuri care ne oprima.Avem libertatea de a decide,dar nu intre bine si rau,mai degraba intre un rau mai mic sau mai mare decat altul.Suntem constransi de imprejurari sa recurgem la fapte care nu ne definesc in nicio privinta.Ne pierdem idealurile…

Ne pierdem,nu vedeti…
speranta.Doar ea mai ramasese.Dar cum sa mai traiasca-n noi cand pesimismul nostru o ucide ? ne pierdem si puterea de a mai visa.Realitatea e dura,stiu,dar oare nu noi am facut-o asa…Lumea a ajuns aici in urma tuturor deciziilor noastre. Nu vom reusi sa scapam cata vreme suntem prizonierii propriilor noastre fapte.