Posted tagged ‘lacrimi’

Cand tartru se depune pe inimi

2 Februarie 2011

cand tartru se depune pe inimi
nu plangi
îl uzi cu lacrimile altora
pana cand o iubire noua rasare
pana cand dispar sau se curata toate
lasand în locul lacrimii uscate
doar un dor

foto: snul.

Anunțuri

Amurgul gândurilor sumbre (Paralelă la Cioran)

24 Septembrie 2010

Cimitirul e vesel, mai aşteaptă un trup
Din umbră veghează fiinţe oculte
Dezbărate de suflet, sentimente se rup
Regretele vechi se prefac în insulte.

Criptă e viaţa, infinitul restrâns
Ispăşesc o pedeapsă ce nu se cuvine
Obrajii mă dor, de la chinuri şi plâns
Când palmele tac, nerăbdarea revine.

Nevoia de viaţă am gonit-o de mult
În mine adesea mai strigă ecouri
Obosit sunt de toate, sătul să ascult
Încuiatele gânduri ascunse-n cavouri.

Risipa de cuvinte. #3.Mistificata libertate

25 August 2010

Printre teze şi-alte dogme, demagogii ne subjugă
Inima nu mai rezistă, sufletul ar vrea să pl
ângă,
Şi e moarte peste toate, doar tu mai mă ţii în viaţă
Mă simt liber în cătuşe, numai gândul îmi îngheaţă.

Prefăcuţii ăştia paşnici, războiţi de sentimente,
Zâmbete ascunse-n pagini, învelite-n pansamente,
Când necinstea şi durerea le vor înnegri privirea,
Cu prudentă şi răbdare vor asasina iubirea.

Lasă filele să strige, şi cuvintele să crape
Şi deşertul să-i înece cu lacrimi în loc de ape.
Să rămână numai fumul şi cenuşa lor în spate
Iar pământul de deasupra să-i absoarbă de păcate.

Câte clipe să mai treacă, să ne întâlnim din nou
Rătăciţi în lumea asta, deţinuţi într-un cavou?
În nisipuri mişcătoare, adunati într-un cuvânt,
Când risipia de iubire va întrece tot ce-i sfânt.

Risipa de cuvinte. #1.Clinica de vise

18 August 2010

Cand risipa de cuvinte nu poti s-o masori în randuri
Si ei îti ofera-n dar, nestemate-n loc de ganduri
Sau uimita de-asteptare, peste tampla ta a nins
Fa recurs la amintire sau mai vinde cate-un vis.

Nu îti face planuri,sute, n-o sa mearga nicidecum
Chiar daca te mai împiedici continua pe-acelasi drum
Viitorul nu exista cand traiesti din amintiri,
Tu masoara-ti libertatea în lacrimi si fericiri.

Evantaie se pliaza, nu ai loc nici sa respiri
Palmele-ti miros a mine, parul tau a trandafiri
Si miroase-n toata casa a iubire si a crini
E dezordine totala si neliniste-n vecini.

Dar încuie bine usa, vreau sa te iubesc abstract
Si cu podul palmei mele sa-ti mangai trupul compact
Într-o camera uitata si de oameni si de lumi
Prizonieri într-o celula nu mai credem în minuni.

NOTA: Pentru cititorii interesati, va urma:

#2.Recăderea în păcat

#3.Mistificata libertate

Împrumutăm iubire,dobândă fixă

17 Iulie 2010

Iubirea-i viaţă.Acelaşi cântec lin de dimineaţă până seara.Şi doar distanţa de la un nor la altul ne desparte.Călătorim usor prin vise,când realitatea e făcută din bucăti.O lume  de suflete,în care,distribuim iubire la pachet.Poate norocul tău a pus deoparte,nişte petale de trandafir,şi nu mă mir cum târziu în noapte,cerul miroase a parfum.Mă jucam cu vântul,il strângeam în braţe,iar printre speranţe uşor te-am pierdut.Dar vine maine şi toţi vor să ştie dacă o iau de la capăt sau las totul pierdut.Consumăm doar iubire,iar cand se termină vom merge la bancă să ne-mprumutăm.Dobanda e fixă şi raiul aproape,ne prăbuşim în ispite,dar nu-i nimic,învăţăm să zburăm.
Eu prefer să visez,sunt prieten cu norii.Le-am cantat la ureche o baladă şi-au plans.Dar mi-au spus să am grijă-viaţa-i plină de spini,s-ar putea să te-nţepi apoi să pl
ângi pe ascuns.Băieţii nu plâng,decât în camera lor şi doar când sunt singuri şi îşi ies din rol.Şi poate doar norii,ce acoperă cerul,vor dori să ascundă enigmatic secret.Şi ei sunt bărbaţi,dar nimeni nu ştie,că şi ei plâng în taină-potopind printre veacuri, prevestind viitorul…atât de incert.

Ultimatum pentru suflet

25 Iunie 2010

Am descoperit cea mai grea meserie.Ca un paradox,a devenit si meseria cel mai putin profitabila.Realizarile celor care o practica par sa fie din ce in ce mai mici si asta nu din vina lor.E mai mult decat o munca voluntara,e un serviciu prestat cu sufletul,daruirea si implicarea fiind obligatorii.Nu stiu cum sunt incadrati ingerii,probabil la privat-desi muncesc in folosul statului,stiu ca nu primesc nici bani,nici alte produse materiale.Singura lor rasplata poate fi bunatatea noastra.Suntem singurii care ii putem rasplati pentru grija pe care ne-o poarta.Uneori nu stim cat de importanta e o rugaciune catre ei,sau chiar si un simplu gand,o privire spre cer,orice…
Oamenii nu inteleg ingerii si nu-i apreciaza la adevarata lor valuare.De fapt,ingerii nu au pret (altfel multi si-ar fi vandut chiar si ingerul pazitor).Vedeti,pana si Dumnezeu a vazut cat suntem de clevetitori si snobi incat a considerat ca nu ne descurcam singuri,dandu-ne cate un inger pazitor.Ei nu se plang ca noi ca muncesc peste program sau ca oamenii sunt dificili,nu,ei incearca mereu sa ne aduca pe calea cea buna.
Unii sa tem ca fiinta umana o sa dispara,ne framanta asta…Chiar de nu va fi asa,fara un inger care sa ne lumineze deciziile,probabil bezna din sufletele noastre nu va mai cunoaste ziua,ci doar ura si vanitatea.
Nu ne gandim cate aripi de inger am frant in nesabuintele noastre,cate lacrimi au varsat ingerii la capataiul nostru fara sa vedem,fara sa auzim,fara sa conteze…
In clipa in care un om se sinucide,un inger va trebui sa se duca la Dumnezeu si sa-I spuna ce se intampla aici pe pamant.Daca unui inger ii va fi greu sa faca asta,oare noua cat de greu ne va fi sa raspundem pentru faptele noastre ?
De un lucru m-am convins,daca ingerii mor,noi suntem cu siguranta cei care ii ucidem.Salvati ingerii pentru ca mai apoi ei sa ne salveze pe noi,e unica noastra sansa…

Muzica aveti aici.

Prima zi de vara-Un esec total

1 Iunie 2010

Sunt un copil.Asta imi spune mereu mama.Credeam ca la 17 ani nimeni nu ma va mai considera un ”ţânc”…iluzii 😦
1 Iunie a trecut,a trecut si prima zi de vara.Nu cred ca a fost nici pe departe asa cum isi dorea orice copil.Imi imaginam altfel ziua asta.Chiar ma gandeam azi (ieri) ca sunt singurul vinovat de tot ce s-a intamplat.Mereu cand imi fac planuri,sperante…apare ceva,se intampla ceva.Deci dragilor,eu v-am stricat ziua la toti ! Va rog sa ma iertati…

Imi place ploaia,cateodata mai mult decat soarele,dar stiti si voi,ce e prea mult strica.Nu mai vreau ploaie multa vreme de-acum.O luna,doua…o vara.Bine,fie.Poate doar mici ploi de vara.Atat.Ura mea vizavi de umbrele creste pe zi ce trece si o consider tot mai intemeiata(nu ma astept sa fiu inteles in privinta asta).Soselele erau pline de lacrimi.In timp ce fugeam spre casa am ridicat fata spre cer incercand sa inteleg plansetul norilor.Sufletul meu a strigat de atatea ori spre cer incat a ragusit.Norii nu-mi raspund niciodata.Rareori se intampla sa faca mici gesturi,miscandu-se si in dansul lor luand diferite forme.In mintea mea de copil indraznisem sa le cer odata sa-mi deseneze chipul fetei pe care o iubeam.Nu s-a intamplat asa,dar am reusit sa remarc pe cer o figura asemanatoare unui om cu un aer imbufnat.De atunci ”relatia” mea cu norii nu a mai fost una de prietenie,dar inca mai sper la o simbolica impacare.

Nu avem nicio putere sa-i oprim,putem doar sa stam si sa-i consolam cu gandurile noastre.Daca as sti ca cineva se ineaca in lacrimile mele nu as mai plange niciodata.Norii nu au inteles asta pana acum  si continua sa ne inunde cu plansetul lor…