Posted tagged ‘iubire’

Analog social (poem final)

21 Martie 2011

visele noastre ardeau ca doua bete de chibrit
stinse-n trecutul „te iubesc”
si în prezentul „te-am iubit”

sunt învechit concise ea facandu-se comoda
se-apropie si îmi sopti
Iubirea nu mai e la moda

dar cine draga mea va sti iubirea sa o poarte
asa cum moda va dori
sa se pronunte-n toate

eu te-am iubit si ieri si azi, iubirea n-are toane
te voi iubi maine la fel
dar si-n alte sezoane

ieri îmi tineai de cald mai stii, azi nu mai sunt în trend
uitarea maine va veni
iar noi vom fi un brand

visele ard, noi vom muri, vad însa ca nu-ti pasa
dar nu uita, cand vei iubi
atunci vei fi frumoasa

Cu drag,
unei fete greu de multumit (fara aluzii la Jeni Acterian!)

 

Anunțuri

Renaştere (psaltirea primelor iubiri)

22 Decembrie 2010

sursă foto: strange-mind.

am înviat copilul din tine
sărutându-ţi buzele uscate
umezindu-le muşcându-le
mi te dădeai dintr-o privire
încropisem cununi şi ghirlande
psaltirea primelor noastre iubiri

creştetul tălpile cărbuni aprinşi
ieşeau scântei din noi la atingeri
prăvăliţi indecent pe saltele
într-un semiîntuneric metafizic
ascultam murmurul cărnii
dezordonata viaţă care ne strivise

(mai mult…)

Prenupţial

13 Noiembrie 2010

E trecut de miezul noptii,
Ratacesc prin întuneric,
În sistemul periferic
Se-aud clopotele mortii.

Trage-ma de sfori iubito,
Vreau sa fiu marioneta,
Încaperea ta secreta
Cu genunchiul am strivit-o.

Hiperbolizezi iubirea,
În mine zidesti sperante,
Cand cuvintele-ti sunt gloante,
Ma condamni cu amagirea.

Nu-ti voi cere îndurare,
Ia tu noptile de veghe,
Douazeci de mii de leghe
Tie sa-ti cad la picioare.

Taie-ma în mii de fire,
Promit sa nu-ti caut vina,
Daca vrei sa-mi fii regina
În desertul de iubire.

Scalda-ma în munti de roua,
Noaptea da-o la o parte,
Nu te mai gandi la moarte,
Peste suflet sa ne ploua.

Pune bir pe sentimente,
Vreau sa plang si vreau sa sufar,
Cu ce-am strans în bietul cufar
Sa-mi cumpar medicamente.

Sterge-ma de praf, m-asaza,
Vreau sa mor aici, acasa,
Tu prefa-te ca îti pasa,
Peste tampla mea vegheaza.

Ochii tai vor fi luceferi,
Dragostea mea o povara,
Sa ma nasc a doua oara,
Sa fim tineri, sa fim teferi.

Sa n-asculti tot ce se spune,
Toti îndruga baliverne,
Timpul peste noi asterne
Momente de fictiune.

Testamentele sunt scrise,
Ceata se asterne-n sala,
Peste rochia de gala
Eu ti-am asternut narcise.

Logoditi la miezul noptii,
Ce mai vaduva frumoasa,
Spune-le ca nu-s acasa
Dac-or sa te fure hotii.

Recidivist

14 Octombrie 2010

Sunt un recidivist într-ale iubirii…
Onorată instanţă, cer pedeapsa capitală,
Iubirea a făcut din mine un instigator.
Îmi duc zilele ca într-o carceră
Şi ocara lumii îmi lasă urme pe creştet.
Sufletul se crede profet,
A înnebunit şi anunţă sfârşitul.
Nu mă iertaţi, precum nici eu n-am ştiut să iert,
Spunând că în dragoste nu există păcat.
Stiu c-am greşit, şi de aceea
Eu astăzi, în faţa dumneavoastră mă predau.
Mărturisesc,
Am furat zeci de inimi,
Am ucis sute de iluzii ale femeilor,
Am îngropat pasiuni nebănuite,
Iar acum nimeni nu va şti unde să le caute.
Am desprins de suflet mii de trupuri
Şi le-am periclitat nemurirea.
Fiecare privire era de fapt un glonte otrăvit,
Săgetând aleasa cu precizia lui Cupidon.
Am folosit iubirea în scopuri personale,
Un viciu la început, apoi o necesitate.
Misiunea mea a fost să iubesc
Dar priviţi-mă în ochi şi întelegeţi-mi durerea:
Sunt captivul iubirii,
Nu mai vreau la carceră- libertatea mi-e fatală!
Înduraţi-vă de mine,
Potoliţi-mi setea de dreptate şi apreciaţi sinceritatea.
Iar de pedeapsa supremă nu e cu putinţă,
Legaţi-mi trupul în cămaşa de forţă,
Înnodaţi-mi spiritul de bolta cerească,
Apoi lăsaţi-mă să cad până mă fac una cu pământul.
Lăsaţi doar glasul să trăiască şi să dăinuie,
Ca un nebun solitar ce-şi cântă amagirile
Plimbându-se pe un colţ al planetei
Necunoscând iubirea nicicând.

 

*textul reprezinta o pledoarie pentru suflet si îl puteti citi si în primul volum Amprente Literare

Îmbrăţişări aciclice

4 Octombrie 2010

Toamna are partile ei bune, domnilor.Racoarea ei ne îmbie la visare si ne convinge sa cautam adapost în brate calduroase, unde inima încalzeste sufletul cu o suta de batai pe minut.Iubirea se învarte în jurul Soarelui, inima bate ritmul secundarului.Alergi.Obosesti.Te sprijini de vise, le strangi pe toate cu grija-n buzunar si mergi mai departe.Nu ai puncte fixe, n-ai avut vreodata, ai lasat destinul sa decida urmatoarea carte.Sa manifesti atat dezinteres fata de propria ta viata e total absurd.Esti un bob de nisip, dar toate boabele de nisip au principii.Ele se zbat sa nu ajunga pe fundul marii, acolo unde nu mai au ocazia sa iasa la suprafata.Tu te scufunzi în apele tale, nestiind sa înoti, refuzand sa înveti, asteptand sa mori.
I-ai dat afara pe intrusii din viata ta.Dar cand ai spus Afara au iesit si cei pe care-i iubeai.Cum poti fi Înauntru cand toti stau îmbratisati de cealalta parte a zidului? Izolandu-te nu poti deveni decat un exterior inutilizabil al unei lumi deteriorate.Tu esti Afara , nu ei. Ei au intrat Înauntru cand i-ai gonit din lumea ta.
Si iesi din nou la suprafata,
din nevoie, nu din ravna sau înduiosare.Bucati din tine s-au pierdut pe drum iar sufletul s-a dezmembrat aciclic.Oamenii mai arunca un banut din cand în cand la cersetori, dar nimeni nu-i îmbratiseaza.Monedele nu tin de cald nici pentru cea mai primitoare toamna.Unde sa mai gasim culcus pentru fiinta noastra, cand toate bratele sunt ocupate?

Inerţie interioară

3 Septembrie 2010

E toamna si miroase-a nepasare.Gustul de struguri si-al buzelor tale m-au saturat pentru întaia data.Dorind sa masluim iubirea, si preferand sa ne iubim în taina, pe ritmuri cardiace si lugubre, printre pasaje negasite de vioara, ma voi lipsi de tine-o perioada.Si printre sambete acoperite cu pasivitate, de carti uitate prin biblioteci, voi face loc si pentru tine,poate, si din cateva ganduri ai sa întelegi.Eu nu stiu cum e agonia înca si nici cat de bogat as putea fi, dar printr-o cratima te voi lega de mine, fara sa vreau mai mult, fara ca tu sa stii…
Arata-mi Paradisul ratiunii tale si umple-ma de îndoieli trupesti, sa conversam prin vise telepatic, sa vad cum zi de zi tot mai frumoasa esti.Sfideaza-mi simturile, du-ma în eroare, pe drumuri nedescoperite vreau sa ratacesc, si printre catastrofe-pasiuni mortale sa naufragiez la tarmul tau ceresc.
E toamna si miroase a uitare.Se coc gutuii, m-am întors acasa.Înca te mai iubesc, înca te vreau, înca mai doare, dar tie… tie mai îti pasa?

Doar dupa ce termini de citit

Risipa de cuvinte. #3.Mistificata libertate

25 August 2010

Printre teze şi-alte dogme, demagogii ne subjugă
Inima nu mai rezistă, sufletul ar vrea să pl
ângă,
Şi e moarte peste toate, doar tu mai mă ţii în viaţă
Mă simt liber în cătuşe, numai gândul îmi îngheaţă.

Prefăcuţii ăştia paşnici, războiţi de sentimente,
Zâmbete ascunse-n pagini, învelite-n pansamente,
Când necinstea şi durerea le vor înnegri privirea,
Cu prudentă şi răbdare vor asasina iubirea.

Lasă filele să strige, şi cuvintele să crape
Şi deşertul să-i înece cu lacrimi în loc de ape.
Să rămână numai fumul şi cenuşa lor în spate
Iar pământul de deasupra să-i absoarbă de păcate.

Câte clipe să mai treacă, să ne întâlnim din nou
Rătăciţi în lumea asta, deţinuţi într-un cavou?
În nisipuri mişcătoare, adunati într-un cuvânt,
Când risipia de iubire va întrece tot ce-i sfânt.