Posted tagged ‘intrus’

Ai grijă de visele tale

20 iulie 2010

Cel mai mare coşmar e să visezi adevărata faţă a realităţii.

Mă ridic din pat,îmi arunc privirea pe geam-împrăştii câteva iluzii matinale.N-am dormit prea bine azi-noapte şi acum mă voi răzbuna…tot pe mine.O cafea fără pic de lapte poate fi răzbunarea perfectă.No way,aşa ceva nu se poate ! Pentru o secundă chiar credeam în planul meu cinic de a-mi tortura dimineaţa.Am scăpat şi de data asta.Am tendinţa să trec de la o stare la alta îngrijorător de repede,asta pentru că am în jur oameni care te-ar putea face să vezi soarele şi dacă ai trăi în Alaska şi ar fi cea mai geroasă zi din an (cineva ar trebui să-şi facă un job din asta).Nu mai cred pe nimeni,singurul intrus din viaţa mea sunt chiar eu.Sunt condamnat să mă suport pe mine însumi toată viaţa.Rutina doar amplifică starea.Secolul ăsta e de vină.Nu suport graba,agitaţia,furtunile din viaţa mea,nebunia schimbării-sunt un tip cu deprinderi statornice (deşi paradoxal am fugit mereu de rutină).
Cum ar fi pentru o clipă să mă dezic de toate afirmaţiile mele şi să privesc pagina de ieri a jurnalului ca pe o istorie de duzină,o poveste plictisitoare fără un final bine conturat ? Citind în urmă am impresia că sunt doar doua sau trei episoade puse pe repeat.E groaznic să te obosească rutina,poate şi mai groaznic să o concluzionezi în rândurile tale.
Bun.Realitatea întotdeauna se ascunde printre cuvintele noastre,dar trăim mai mult prin prisma viselor.Ai grijă de visele tale mai mult decât de tine,pentru că nu ele trăiesc prin tine,ci mai degrabă tu ai ajuns dependent de ele.
Mi-ar fi plăcut să întocmesc un „Decalog” al societăţii ingrate şi al caracterului respingător al lumii,dar obosesc şi eu câteodată luptându-mă cu morile de vânt.Există un „prea mult” şi pentru mine,faptul că înseamnă mai mult decât „prea mult-ul lor” e numai o problemă abstractă.Nimeni nu vrea să renunţe acum la mască ! Sfârşitul balului se apropie,puţin trecut de miezul nopţii şi nimeni nu a sesizat că măştile au devenit o parte din noi.Ele zâmbesc în locul nostru,iar noi ne ascundem în continuare în spatele lor.Ele ne conduc.
Visăm să trăim sau trăim să visăm ? Aş mai vrea să ştiu cât la sută din ce trăiesc e realitate.Dar c
ând trecem prin clipe de coşmar,tare am vrea să fi fost doar un vis…şi oare e mai mult de-atât ?

Reclame