Posted tagged ‘infinit’

Femeia divizibila, femeia nedeterminata

9 Martie 2011

Femeie, m-am temut pana acum sa-ti spun ca esti un înger… se spune ca barbatii sunt oameni, iar voi, femeile… ei bine, voi nu se stie înca ce sunteti!

Daca ai descoperi într-o dimineata ca ai aripi, cat timp va trece pana vei încerca sa zbori? Si de ai face asta, te-ai mai întoarce? Sau ai privi macar în urma ce-ai lasat? Vei întreba de mine cerul, cand îl vei atinge?

Femeia… notiune abstracta.Pentru unii idee, pentru altii un întreg sistem.Unele divizibile, altele nedeterminate.Ele nu stiu ca noua, barbatilor, nu ne plac stiintele exacte? Nu ne multumeste rezultatul unic, dorim o infinitate de solutii.Povestea e simpla: (mai mult…)

Anunțuri

Diafana simfonie

3 Ianuarie 2011

sursa foto: deviantart.

ti-am atins cu grija
clapele sufletului
regland pulsatia inimii
la frecventa viselor

la harpa mi-am cantat
deznadejdea confuza
navigau descendent
de pe tample sudori

în miracol închis
am ciupit universul
de coapse si trunchi
reusind sa-l distrez

coboram si urcam
pe acorduri de orga
pierdut în calvarul
nefast al uitarii

pluteam amandoi
peste mari fara sens
în sufletul tau
ma simteam ca acasa

(mai mult…)

Dezertare din Univers- rândurile (II)

1 Noiembrie 2010

Măsurând circumferinţa infinitului, am ajuns la conturul buzelor unei Afrodite palide, supusă parcă înverşunării timpului de a crea un monstru. Hrănind iluziile cu împliniri periodice, poţi reuşi să echilibrezi cumpăna ta de viaţă.
De unde nevoia dezertării? În mare parte din lipsa moralităţii cu care suntem trataţi. Când cerul este părtaş la suferinţele noastre, el devine complice şi victimă în acelaşi timp.
Un om nu-şi poate scrie singur biografia decât cu sânge sau lacrimi. Să simtă filele durerea nefericirii lui, îmbătate de cerneala scursă din suflet. Încovoiate, rândurile vor destăinui cuprinsul tău în slove. Dorinţa de a-ţi scrie testamentul, condus de gândul evadării, trădează posibilitatea de a deveni arhitectul propriei lumi. Neputinţa reprezintă dovada supremă că eşti încă om şi nu-ţi poţi schimba destinul. Adevăratul progres aparţine sufletului; trupul se află într-un continuu declin pierzându-şi frăgezimea. Naivitatea nu-i o lacună specifică prunciei, ci un defect uman. Numită la maturitate neştiinţă, nepricepere ori prostie, prin definiţie naivitatea are un singur sens, ascuns sub mai multe forme.
Ultimul cuvânt pe care l-aş striga lumii înainte să mă desprind de Univers ar fi „trezirea! „. Într-o mare de suflete, Pământul îşi pluteşte nepăsarea. Paşii mei ar trezi mai grabnic pe cei ce-şi dorm somnul de veci decât fiinţele care se zbat în agonie între două tărâmuri. În contrast cu aspiraţiile mele, ei au ales să-şi îngroape amărăciunile într-o lume dospită, în timp ce eu am rămas pustiu de mine, căutând să mă regăsesc printr-o singură cale: eliberându-mă şi contopindu-mă în neant.


Paradis fictiv

8 Iulie 2010

„Singurul paradis e paradisul pierdut.”

Marcel Proust

Straluciri in priviri,orasul pierdut
Aer proapat si poate…un nou inceput.
Despartiri,impacari,realitate si vise
Idei si trairi,porniri interzise.

Bucurie,necaz,ganduri fara sfarsit
Intre „a fi” si-„a trai” e un zid infinit
Poate maine sau azi,peste ani,nu poti sti
Vom da timpu-napoi sa mai fim iar copii.


Raspuns fara scop,mincinoase grimase
Talent fara noroc,incercari sfioase
Atunci si acum,doar noi ne-am schimbat
Restul lumii-i la fel…numai timpul a stat.


Hartuit de-amintiri,am semnat un tratat
Sa iubesc doar o data dar sa am ce-am visat.
Cu aer ma-nec,ma sufoc de minciuni
Mapamond devenit hotel de nebuni.

Doctori se-mbolnavesc,preoti cad in pacat
Zugravi fara case,viitor blestemat.
Rabdare ajunsa la capat de drum
Un cer preainalt,un pamant plin de fum

Ochii mamei plangand sau primul sarut
Ingerasi de cristal,sentimente de lut
Fluturasi in stomac,pasiuni risipite
Rochita ei alba si iubiri ne-mplinite.

Straluciri in priviri,orasul uitat
Sfarsit uneltit si un aer poluat.
Impacari,despartiri,realitate si vis
O lume bolnava…si-un fictiv paradis.

Axioma iubirii (Sentimentalism perpendicular)

22 Iunie 2010


Te-am complicat si te-am simplificat deopotriva
In timp ce zarul vietii mi-a fost masluit
Tu sa ma ierti pentru a mia oara
Ca mi-am facut din tine infinit…

Te-am prelucrat doar din cuvinte seci
Te-am invatat sa fii a mea pe veci
Iubirea ta-i un element vital
Tu sa ma ierti ca mi-am facut din tine ideal.

Te-am strans in mine si te-am adunat
Te-am omorat si-apoi tot eu te-am inviat
Ti-am oferit tot Paradisul pe Pamant
Tu sa ma ierti ca te-am inchis intr-un cuvant.

Te-am inaltat in strofe,te-am cantat in soapte
Te-am ispitit la mine-n vis in fiecare noapte
Ma torturezi si sa mai scap nu cred ca sunt capabil
Tu sa ma ierti ca te iubesc …interminabil.

Te-am regretat si te-am trait in sute de suspine
Te-am provocat c-un simplu gand sa uiti de tot de tine
Ne apartinem unul altuia,privirea ma tradeaza
Tu sa ma ierti ca te-am inchis in suflet.Evadeaza !

Te-am obosit si te-am plimbat prin ganduri
Te-am idolatrizat si te-am iubit in randuri
M-am implinit in tine si-am vorbit cu luna
Tu sa ma ierti fiindca te voi iubi intotdeauna.