Posted tagged ‘iertare’

Pe orice vers chitanţă

28 Noiembrie 2010

Cu privirea în pamant si pamantul sub picioare,
Unii-si striga nedreptatea, altii rad cat pot de tare.
Saturat de-atata zarva,chemat fiind în instanta,
Mi-au cerut dovezi si acte, pentru orice vers chitanta.

Asteptam apoi sentinta, juriul pare sa refuze,
Rumegus lasat în urma unor tragice acuze.
Cu încurajari si scuze- doar diverse subterfugii,
Multi aleg indiferenta si uitarea ca refugii.

Neclintit la un cutremur, pregatit pentru potop
Dupa judecata stramba a unui vechi licantrop,
Pisici tandre si placute transformate în pantere,
Detectivi dispusi s-ajute la elucidat mistere.

Viata nu e o padure, e o jungla-n fiecare,
Nu porni la drum de tanar, vei întalni multe fiare.
Pentru ce atata truda cand nimeni n-are rabdare
Sa asculte, sa auda, un strigat de disperare…

Poate spiritul de turma sau traiul cotidian
I-au întors c-un veac în urma,evadati dintr-un roman.
Eu voi încheia povestea, sfarsind iute, ca Socrate
Otravit cu imprecatii, dar curat pana la moarte.

Update- Vreau sa merg mai departe indiferent cate piedici apar.Am încredere ca voi reusi.Blog public sa fie!

(mai mult…)

Anunțuri

Cuprins

17 Octombrie 2010

În timp ce noi ne măsurăm în zile viaţa,
Labirintul uitării mai deschide o uşă.
Nu-i nimeni acasă ori nu vrea să răspundă
Când oamenii-şi află sfârşitul la ştiri.
Îmi fumez nemurirea, sicriul e gata-
Prefaţa nu precizează cât de bun e romanul,
Dar şi-aşa nu contează când singura grijă
E să uit până mâine eşecul de ieri.

Se-apropie toamna, comete se-nvârt,
Universul meu paşnic decretează război
Fiinţa abstractă se întoarce-n pămant,
În alt capăt al lumii cineva te aşteaptă.
Rugineşte pământul şi tremură clipa,
Sufletul meu a îmbătrânit prematur,
Oraşul adoarme când pianul începe
Să redea melancolic un faimos „lullaby”.

*Prin lentilele mele lumea nu pare roz,
Curcubeul omite culorile vii-
Şi speranţa e gri, şi iubirea tot gri
Aşteptarea abundă în culori cenuşii.
Mă dezgustă tăcerea în asemenea clipe,
Povară mi-e plânsul şi durerea blestem,
Dar mai bine te culcă şi dacă-s pe moarte
Din coma de vise voi uita să te chem.

 

*exceptând ultima strofă, poezia Cuprins poate fi regăsită şi în paginile primului volum Amprente Literare.

Iertarea fără uitare e ca pâinea fără sare

4 August 2010


Mi-a fost dat sa cunosc deopotriva oameni cu suflet bun dar si persoane capabile de rautati fara margini.Cum nu e bine sa te pui cu nebunul (ca are mintea odihnita,stiti voi povestea) nici pe cei buni nu cred ca-i prea bine sa-i calci pe coada.Unu la mana- pentru ca e nedrept, si doi pentru ca ei ,asa cum sunt,pot deveni cei mai periculosi oameni.Naivitatea se trateaza cu lectii de viata,dar dusmania nu se sfarseste fara razbunare.Pana nu vom lasa orgoliul deoparte si nu vom învata sa iertam,lumea nu se va opri din declin.Adevarat ca stiinta a progresat în ultimele decenii,dar la ce bun stiinta,cand din punct de vedere moral suntem înca în mezozoic…
Putem spune oare ca am iertat pe cineva daca nu am uitat si greseala facuta ? Am ierta doar pe jumatate sau cum ? Exista doua sau trei persoane pentru care as calca peste orice principiu,dar numai atat.Adevarul e unul din lucrurile sfinte pentru mine,de aceea cine m-a mintit, fie si o singura data, nu mai poate avea pretentia sa-l vad cu aceeasi ochi. În afara de minciuna,care e ca o coroana simbolica a raului,mai detest cu înversunare nedreptatea si tradarea.Pentru ele as semna oricand cea mai draconica sentina.În rest,cred ca as putea trece peste toate daca cel care a gresit regreta fapta.Sunt situatii cand isprava nu mai poate fi îndreptata si cauzeaza destula suferinta, iar consecintele nu-s placute pentru nimeni.Nu mai reactionati impulsiv ,si cand luati decizii care nu va privesc doar pe voi, judecati de doua ori si cantariti bine.Nu dati înapoi ca racul, încercati sa fiti o balanta cu suflet de fecioara!

Iertarea fara uitare e ca painea fara sare- deci voi ce n-ati putea ierta niciodata, nici celei mai iubite fiinte ?

Impozit pe suflet

28 Iunie 2010

Nu mai avem ce sa amanetam
Intr-o puzderie de vise inotam
Nu mai avem idei,doar remuscari
Imaginea cu noi cazand pe scari.
Pe scara sociala am tot decazut
Numai singuratatea ne mai tine de urat
Numai o vorba buna putem sa primim
Compasiunea astazi e un gest sublim.
Trecutul nostru plin de nostalgie
Inca ne tine in picioare si ne da tarie
Istoria unui popor noi o scriem din vorbe
Suntem acizi si veninosi asemeni unei cobre;
Imi tin in doze fericirea,locul e secret
Iubire nu am mai pastrat,toata-i la amanet.


Ma amagesc si stiu ca nu se poate
Iubirea-i cea mai scumpa calitate
Nu se mai tine cont de kilograme sau carate
Platim impozitul pe suflet,suferim in rate…


Nu mai avem ce sa amanetam
De regulile noastre ne impiedicam
Nu mai avem deloc pareri,avem doar interese
Alesii „trag” doar pentru ei,de prosti cui sa-i mai pese.
Puterea mea de a ierta a fost demult sfidata
Puterea lor de a fura inca-i nelimitata.
Nu mai se cauta solutii,doar se fac taieri,
Impozite si taxe mai scumpe ca ieri.
Noi viitor nu mai avem,vorbim despre trecut
Iar din durerea noastra unii isi fac scut.
Asta-i rasplata noastra fiindca am votat
Si-am indraznit sa mai traim si dupa.Ce pacat !
Am ochi sa vad,urechi s-aud,dar mi se-nchide gura
Vreau sa va vad in locul meu,sa va mistuie ura
Sa inteleg unde-am gresit,cum mi-am facut pacate
Dar pan-atunci ma duc s-achit taxa pe libertate.

Axioma iubirii (Sentimentalism perpendicular)

22 Iunie 2010


Te-am complicat si te-am simplificat deopotriva
In timp ce zarul vietii mi-a fost masluit
Tu sa ma ierti pentru a mia oara
Ca mi-am facut din tine infinit…

Te-am prelucrat doar din cuvinte seci
Te-am invatat sa fii a mea pe veci
Iubirea ta-i un element vital
Tu sa ma ierti ca mi-am facut din tine ideal.

Te-am strans in mine si te-am adunat
Te-am omorat si-apoi tot eu te-am inviat
Ti-am oferit tot Paradisul pe Pamant
Tu sa ma ierti ca te-am inchis intr-un cuvant.

Te-am inaltat in strofe,te-am cantat in soapte
Te-am ispitit la mine-n vis in fiecare noapte
Ma torturezi si sa mai scap nu cred ca sunt capabil
Tu sa ma ierti ca te iubesc …interminabil.

Te-am regretat si te-am trait in sute de suspine
Te-am provocat c-un simplu gand sa uiti de tot de tine
Ne apartinem unul altuia,privirea ma tradeaza
Tu sa ma ierti ca te-am inchis in suflet.Evadeaza !

Te-am obosit si te-am plimbat prin ganduri
Te-am idolatrizat si te-am iubit in randuri
M-am implinit in tine si-am vorbit cu luna
Tu sa ma ierti fiindca te voi iubi intotdeauna.

N-am

18 Iunie 2010

Nu mai gasesc niciun raspuns in tine
Mai sus decat e cerul parca-mi esti
Poate ca n-am puterea sa te iert,in fine
Tu sigur n-ai puterea sa iubesti.

Nu mai abunda rataciri in mine
Pe mine insumi stiu ca m-am gasit
Poate ca n-am sa mai iubesc,in fine
Tu insa stiu ca niciodata n-ai iubit.

Univers de carton

9 Mai 2010

Inchisi intr-o cutie de carton
Traim ca robii,fara ideal
Si totul pare trist si monoton
Dar dureros,e cat se poate de real.

Ne preocupa ce cred altii despre noi
Dar nu ne pasa de nimic,in rest
Ne patam sufletele de noroi,
Va simt indiferenta-n fiecare gest.

Ne defineste resemnarea-i clar
Am renuntat de mult la toate cele
Si parca tot ce fac e in zadar
Nimic nu va putea pacatele sa-mi spele.

Cerseam iertare pe la colturi
Dar cineva atunci mi-a explicat
Impaca-te intai cu tine insuti
Si intr-o zi poate vei fi iertat.

Aproape reusisem sa am tot ce vreau
Eram cu totul altul,sa ma fi vazut
Dar oamenii din jur nu-ntelegeau
Ce vreau,ce imi doresc sau cine sunt.

Si chiar de-ar fi-nteles,nu e usor
Sa-i faci pe toti sa taca si s-aculte,
O clipa daca s-ar opri din graba lor
Si-ar pune pret doar pe lucruri marunte.

Sa scape din cutia de carton
In care fara mila cineva ii tine
Caci eu m-am saturat sa fiu pion
Mi s-a urat poate de-atata bine.


E imposibil sa n-am vise si sa sper
Mort m-as numi atunci cu siguranta
Si nu e zi sa nu privesc spre cer
Sa-i multumesc Celui de sus ca mi-a dat viata.

Inchis intr-o cutie de carton
Pare ca-s singurul ce vrea sa iasa
Si totul pare trist si monoton
Dar dureros,pentru ca nimanui nu-i pasa.