Posted tagged ‘ideal’

Implinire fragmentata

30 Iunie 2010

Cand fericirea ne intra prin membrane
Si respiram iubire…eu ma predau in fata ta.
Nu stii cu cata truda iti mangai obrajii
Sau cat de sincere imi sunt palmele cand te ating.
Dar sper sa simti.Speram sa simti din prima clipa…
Poate uneori te ametesc vorbele mele
Dar invata sa ma citesti si curand nu va mai fi nevoie de cuvinte.
Mi-am recunoscut statutul de visator cu mult timp inainte
Permite-mi sa-ti spun ca mi te-ai prefacut in realitate
Si ca te indur cu narcisism pentru ca ai devenit o parte din mine.
Eu te-am creat.Sau daca nu,eu sigur te-am readus la viata.
Traiai in visul meu,iar zorii zilei te-ar fi ucis,ca si pe celelalte vise…
Nu ! Mi-am zis,pe tine nu te voi pierde.
Toate diminetile galben-bolnave au disparut de cand cu tine…
De cand cu noi…
Teoretic te am doar pe tine,practic am totul.
Candva iti promisesem ca-ti voi arata o lume perfecta
Si acum iata-ne imbratisati si goi,amandoi in fata aceleiasi oglinde sparte…

Anunțuri

Am obosit cu tine

25 Mai 2010

Am obosit sa te mai cant
Pana si corzile chitarei mi s-au rupt
Gandurile mi-au fost luate de vant
Am obosit de tine-ntr-un cuvant.

Am obosit de toate cate sunt
Pana si oamenii imi par statui din lut
Dar oare sufletul din ce-i facut
Ca nu mai oboseste asteptand….

Am obosit de viata dar nu vreau sa mor
Pana si zile imi par veacuri de dor
O pasare as vrea sa fiu,sa zbor
Deasupra lumii sufletul sa vi-l masor.

Am obosit de ganduri si idei
De intalniri prin parcuri si alei
Promisiuni facute fara vreun temei
Am obosit de lumea asta plina de atei.

Am obosit de amintiri care devin povara
De vremuri care vin,si stiu ca or sa doara.
De cunoscuti care doar fac sa para
Ca sufletul lor e mai cald decat o zi de vara.

Am obosit de teorii,magnifice cuvinte
Nici pe departe nu descriu tot ce am eu in minte
De consecinte nu imi pasa,eu merg  inainte
Iar voi ramaneti printre zei adevarate tinte.

Am obosit sa te mai scriu in fiecare vers
Sa te redau,sa te descriu,apoi sa-ti dau un sens.
Am obosit de cat am stat si cat am mers
Si mai presus am obosit sa-mi fi… intregul univers.

Am obosit cu tine si cu noi
Imbratisarile mi-au devenit nevoi
Sarutul tau e pentru mine  ideal
Iubirea ta un imposibil devenit real.

Univers de carton

9 Mai 2010

Inchisi intr-o cutie de carton
Traim ca robii,fara ideal
Si totul pare trist si monoton
Dar dureros,e cat se poate de real.

Ne preocupa ce cred altii despre noi
Dar nu ne pasa de nimic,in rest
Ne patam sufletele de noroi,
Va simt indiferenta-n fiecare gest.

Ne defineste resemnarea-i clar
Am renuntat de mult la toate cele
Si parca tot ce fac e in zadar
Nimic nu va putea pacatele sa-mi spele.

Cerseam iertare pe la colturi
Dar cineva atunci mi-a explicat
Impaca-te intai cu tine insuti
Si intr-o zi poate vei fi iertat.

Aproape reusisem sa am tot ce vreau
Eram cu totul altul,sa ma fi vazut
Dar oamenii din jur nu-ntelegeau
Ce vreau,ce imi doresc sau cine sunt.

Si chiar de-ar fi-nteles,nu e usor
Sa-i faci pe toti sa taca si s-aculte,
O clipa daca s-ar opri din graba lor
Si-ar pune pret doar pe lucruri marunte.

Sa scape din cutia de carton
In care fara mila cineva ii tine
Caci eu m-am saturat sa fiu pion
Mi s-a urat poate de-atata bine.


E imposibil sa n-am vise si sa sper
Mort m-as numi atunci cu siguranta
Si nu e zi sa nu privesc spre cer
Sa-i multumesc Celui de sus ca mi-a dat viata.

Inchis intr-o cutie de carton
Pare ca-s singurul ce vrea sa iasa
Si totul pare trist si monoton
Dar dureros,pentru ca nimanui nu-i pasa.