Posted tagged ‘existenta’

Iubim pentru a trăi sau trăim pentru a iubi?

17 Septembrie 2010

„Fericit este cel ce are o asa dragoste de Dumnezeu, precum are cel nebun îndragostit de iubita sa.” -Sfantul Ioan Scararul

Iubirea este singurul medicament pentru suflet. Orice om care si-a pierdut puterea de a iubi se poate considera cel putin bolnav.Întreaga noastra existenta se partucularizeaza în acest fapt.Speranta ramane doar un ciot în paralel cu sentimentul de iubire.E adevarat ca ea se naste în timp, dar spre deosebire de ura, care se invata, iubirea încolteste în noi dintr-un simplu gand si rodul ei nu-i întotdeauna dulce.
Iubirea înseamna sacrificiu.A renunta la tine însuti, nu-i acelasi lucru cu a te darui.Cand bratele ei iau forma unei sfere si tampele îi ard mai tare decat razele soarelui din ultima luna de vara, sau cand inima ei bate langa inima ta si te asteapta sa intri, atunci înseamna ca te-a primit…
Nu exista un drum mai sigur catre Dumnezeu decat o calatorie în doi.Cand unul are harta si celalalt îi întelege sensul pana si cea mai mare distanta devine rastimp.Nelinistea are la baza îndoiala, nevoia de mai multe raspunsuri si de siguranta pe care ieri nu te-ai fi gandit sa o ceri.Si totusi, viata are mai multe etape, dar prima si prima cu siguranta e nevoia de cunoastere.Orgoliul omului a avut grija sa strice si aceasta frageda  dorinta, devenita mai tarziu nevoie, prin banalul motiv al îngamfarii.Trufia de a nu accepta adevarurile altora ca adevaruri absolute si a ramane la propriile ideologii prabuseste posibilitatea unei lumi întru totul desavarsite.Daca am folosi pasiunea pe post de subterfugiu, ea nu va ramane decat o patima, la fel ca betia sau adulterul, care va fi stinsa prin satisfacerea trupului si amagirea sufletului.
Nu priviti pe cel iubit ca pe un musafir, iar daca iubirea voastra va deveni adapost, aminti-va ca temelia nu a fost pusa doar de unul dintre voi!

Ramane întrebarea: sa ne traim viata iubind sau sa iubim pentru a ne putea trai viata?

Anunțuri

Suntem urmarea deciziilor noastre

9 August 2010

Pentru ca nu am mai recomandat de multa vreme o carte si maine-poimaine se termina vacanta, ar fi bine de stiut ca Magicianul lui John Fowles este o adevarata investitie de timp, combinata cu placerea delectarii unui roman plin de mister, scene de dragoste, istorie si arta,toate presarate cu peisajele inestimabile ale insulelor grecesti.Prima oara am vazut recomandarea pe blogul colegutei Loryloo si mi-am promis ca înainte de finalul verii voi citi si eu cartea,atat de laudata si de ea.
Cu o nota de filozofie si cu o detaliata analiza a reactiilor spontane ale firii umane,romanul împleteste puterea deciziei cu vointa hazardului.O scriere deosebit de subtila dar în acelasi timp completata de lectii de morala, aratand ca nu suntem decat urmarea deciziilor noastre.Sunt situatii cand bogatia cuvintelor e mai mult de inutila (ca si în cazul de fata) mult mai bine preferand (cum am facut si în alte randuri cand  am recomandat ceva) sa las cuvintele autorului sa pledeze pentru a le fi recunoscuta valuarea:

„Nu vreau sa te fac sa suferi si, cu cât te doresc mai mult, cu atat o sa te fac sa suferi. Si nici nu vreau sa ma faci sa sufar si, cu cat ma vei dori mai putin, cu atat o sa sufar.”

„Ideea ca ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie s-o pastram în noi daca vrem sa traim în societate.Dar eu am expulzat-o de mult,cel putin cat traiesc aici.Tu vrei sa fii iubit ? Eu ma multumesc pur si simplu sa „fiu”, sa exist.Poate ca într-o zi ai sa întelegi si tu ce înseamna asta.Si ai sa zambesti.”

„Trebuie sa alegi […] Privesti si disperi.Sau disperi si privesti.În primul caz e sinucidere fizica,în cel de-al doilea e sinucidere morala.”

„Dragostea nu este asemănarea dintre două persoane, ci misterul dintre ele.”

„Cu cat întelegi mai bine ce e libertatea, cu atat o pierzi mai mult.”

„Distanele cele mai mari nu sunt niciodata geografice”

„Realitatea era o infinita interactiune.Nici bine,nici rau,nici frumos ,nici hidos.Nici simpatie,nici antipatie.Interactiune.Atat.Opusurile se completau în mod necesar.Printr-un nou fel de cunoastere am aflat ca totul exista.Eram invadat de sensul existentei.Toate celelalte manifestari ale eului erau detalii care duceau spre aceasta stare de aflare.”

„[…] Nu de masca ma temeam caci în secolul nostru, secolul romanelor de anticipatie,suntem prea siguri de realitatea stiintifica pentru a nu fi imuni la teama de supranatural,si nu ne mai speriem de o masca,ci de ce se ascunde în spatele ei.Eterna sursa a tuturor spaimelor,a tuturor ororilor,a tuturor rautatilor: omul.”

„Era clar ca nu se terminase.Alegerea:
Cruta-l pana moare
Chinuie-l pana traieste „


„Am baut pentru colina Sabinelor; mai bine un Horatiu decat zece sfinti Benedicti; mai bine un poem decat 10 000 de predici.”

Anestezic fatal

17 Mai 2010

M-am gandit intr-o zi,cum ar fi sa aflam
Ca viata-i doar o poveste ,un rol pe care-l jucam
Obositi,plictisiti si raniti in final
O luam iar de la capat,anestezic fatal.
Nu exista solutii,nu exista vreun leac
E doar bine si rau,pot sa mor sau sa scap.
Prizonieri intre vise ,realitatea se-ascunde
Am fugi si de noi,dar nu avem unde…
Si plina e lumea de nebuni si de crime
Departe-i iubirea si n-o pot obtine.
Luand speranta in calcul,gasesc rezultat
Ca toata iubirea care-a fost s-a si dat.
Ca nu mai e nimeni de astazi interesat
Decat cum sa fie din ce in ce mai bogat.
Dar ce bogatie poate-ntrece iubirea
Si cati bani sa ai sa atingi fericirea?
Ne grabim si uitam sa-mpartim bucurii
Desi stim ca cei dragi intr-o zi vor muri
Avem idealuri inalte dar gandim limitat
Poate chiar am dreptate…toata iubirea s-a dat.
Poate ca pe pamant nu mai e loc de pace
Masochisti suntem toti,durerea ne place.
Si zacem in umbre,ascunsi in regrete
Cufundati in tacere,condusi de aspecte
Imaginea vinde, lumea se prabuseste
Si nu vede nimeni,nimeni nu mai iubeste…


Intrebari se tot pun,raspunsuri nu se gasesc
Ipocriti la tot pasul, spectacol grotesc.
Conturate pe buze,cuvinte desarte
Ce ne-mping spre pacat,ne indruma spre moarte.
Un inger isi face simtita prezenta
Ma mustra suav ca-mi complic existanta
Si-mi zice sa merg linistit si sa cred…
In stanga nu-i nimeni,la drepta ma pierd.
Doar tu poti decide ce urmeaza sa faci
Dar sa stii ca nu-i bine de continui sa taci
Ataci si te-ascunzi,nu-ti asumi nici o vina
Iubire inca mai e,dar cat de putina…
Cunosti realitatea ,dar plutesti in visare
Zici ca poate va trece,poate dispare…
Dar durerea persista,meschin te termina
Si cazi in genunchi cerand mila divina.
Cu ce drept mai ceri iertare si mila
Cand tu nu te-nduri de nimic si ti-e sila
De tine,de tot ce-ai facut intr-o viata
Mai sunt multi ca tine…mai e vreo speranta?

Macar de acum sa te rogi ceas de ceas
Iubire poate mai e…poate a mai ramas.
Avem idealuri, ambitii si vise desarte
Dar intre noi e un zid ce mereu ne desparte.
Judecand pe nedrept tu nimic nu oferi
Zici mereu ”vreau iubire”…ai idee ce-mi ceri?