Posted tagged ‘dorinta’

Comparaţie păgână

14 Iulie 2010

Nu reuşesc să te compar cu nici o zeitate,
Eşti paradoxul şi esenţa existenţei mele,
Minune a naturii prefăcută-n realitate,
Icoana mea cu suflet şi portret de stele.

Fecioară neatinsă de păcat sau răutate,
Simbolul binelui şi al iubirii nesfârşite,
Orice defect al tău e pentru mine calitate,
Atingerile tale-mi sunt plăceri nebănuite.

Ajuns în cer doar Sfântul Petru mă întreabă
Dacă te voi iubi mereu sau daca ai vreo vină,
Pentru c-ai alergat prin mintea mea o viaţă-ntreagă
Sau pentru că dintotdeauna mi-ai părut divină.


Ai fost adusă pe pământ, din vise născocită,
Luna şi soarele te-au adoptat cu doleanţă,
Aşa cum eşti, aşa cum sunt, mi-ai devenit ispită,
Te-am îndurat pasional pân’ la final de viaţă.

Un singur lucru vreau până să trec în nefiinţă
Indiferent dacă-i prea scump sau dacă-i interzis
Te vreau numai pe tine,iar ca ultimă dorinţă
Cer siguranţa de a te avea şi-n Paradis.


Anunțuri

Pas in doi

7 Iulie 2010

Maine blogul implineste 3 luni.Va multumesc din adancul sufletului celor care ati incurajat evolutia blogului,incepand cu cei de la blogroll,pana la cei care comenteaza exprimandu-si opiniile.Am cunoscut oameni minunati de la care oricine poate avea de invatat si am facut „un pas in doi”.Daca cineva se indoia ca Dumnezeu face minuni,cititi cateva bloguri si veti descoperi ca insusi omul este cea mai mare minune.As vrea ca vizitele facute sa nu fie doar din „prietenie” ci sa va faca o reala placere sa-mi cititi gandurile.Nu vreau sa ma vizitati in fiecare zi,nici la doua zile.Vreau ca fiecare din voi sa inteleaga atat efortul depus,cat si bucuria cu care va impartasesc fiecare articol.E tot ce-mi doresc: sa fiu inteles.

Ma-nclin in fata celor
Ce-au izbutit in toate
Ma-nclin in fata celui
Ce stie si ce poate
Ce-n lume-a cautat mereu
Sa lupte si sa dea
S-ajute, nu sa ia
Ma-nclin retoric…ma-nclin acelasi eu.

La tarmul tau

16 Iunie 2010

Cat mi-as dori sa am o barca
Sa pot salva ce-a mai ramas din mine
Si sa vaslesc pana voi obosi de zile
Si-apoi la tarmul tau sa ma opresc.

Sa impletesc din fericire stele
Cu luna sa ma cert si sa ma-mpac
Sa ma astepti la mal inca o viata
Sa te iubesc,sa te sarut,sa tac.

Marea o sa ne fie martora in toate
Doar marea poate intelege si vedea
Si nu putine au fost clipele in care
A vrut sa ma pastreze numai pentru ea.

Se intrevede tarmul,e la fel ca-n vise
Departe iti zaresc reflexia in ape
Tu ma astepti cu bratele deschise
Fara s-adormi o clipa,fara sa-nchizi din pleoape.

Primeste-ma la tine,sunt prizonier al marii
Intinde-mi doar o mana,voi renunta la toate
Totul vei fi doar tu,restul e dat uitarii
Imbratisati un singur trup vom fi pana la moarte.

Ne mai desparte doar un tarm si timpul ne separa
Eu de departe te admir si te dezleg in taine
Ne contopim intr-un sarut si ne iubim o vara
Iar tu ma lasi,doar din priviri,sa te dezbrac de haine.

Am asteptat cum ti-am mai spus
In universul meu o viata si jumate
Apoi am invatat sa-not pana la tine
Tu cea care transformi dorinta-n realitate.

Nu ne-am vorbim prea mult de ieri
Tu nu-mi ceri niciodata explicatii
„Iubire daca ai…”,atat imi ceri
De ce sa mai ma pierd in declaratii..

Dar uite ce ti-am scris,macar citeste,
Imi face semn ca nu,probabil o s-o doara
Stie ca tot ce scriu e despre ea,zambeste
Si-mi spune hai sa o lasam pe alta seara.

Voiam sa ii arat si in cuvinte
Ce sentimente-i nevoit sufletul sa-mi poarte
Atunci pentru a doua oara mi-a zambit,
Mi-a explicat ca asta nu se poate.

Intr-un amurg timid,spre seara
Am intrebat-o daca isi doreste
Sa facem o plimbare pan’ la rasarit
Doar eu si ea si barca…si marea care ne priveste…

*

Va rog sa scuzati lipsa de verticalitate a strofelor,e-adevarat,mana e cea care scrie,dar sufletul e cel care dicteaza…

Recomand: Mihai Eminescu-Lacul sau daca vreti sa recititi link.

Asteptare = resemnare ?

23 Mai 2010

Spuneam acum ceva timp ca indiferenta ucide .Imi cer scuze,probabil nu cunoscusem asteptarea in adevaratul ei sens .Inca de cand ne nastem suntem supusi unei vesnice asteptari.Fie ca iti doresti sa cresti,sa mergi intr-o vacanta sau doar sa vina urmatoarea zi.Asteptarea trezeste in noi cele mai ciudate sentimente ,ne otraveste simturile,ne seaca de orice putere .Asteptarea inseamna speranta,nu doar dorinta.Gandind logic,exista doua posibilitati: ori asteptarea ta va lua sfarsit,ori tu vei sfarsi asteptand.
Nu toate lucrurile vin de la sine,oricat ne-am dori.Cu totii am visat, copii fiind sa crestem,iar acum,cand am vazut toate libertatile la care trebuie sa renuntam am face orice sa ne intoarcem in timp.Realist vorbind,nu astepta sa primesti mai mult decat oferi,nu vei face decat sa te amagesti si mai mult in asteptarea ta.
M-am intrebat de ce nu avem totul de-a gata,de ce trebuie sa pierdem atat de mult din viata asteptand…nu am gasit un raspuns clar si concis,dar am cazut de acord cu mine insumi,ca asteptarea asta e defapt pretul pe care trebuie sa-l platim .Cand vom ajunge sa meritam ceva,abia atunci il vom obtine.Acel ”ceva” e doar al nostru,nimeni nu ni-l va lua,asteptarea nu va schimba rezultatul,in cel mai rau caz ne va schimba pe noi.Si totusi,orice am face,mereu ajungem sa asteptam ceva…
Oare cu iubirea tot asa o fi? Va veni daca vom sta linistiti pe o banca si vom astepta? Pare mai complicata ideea asta.Daca fiecare dintre noi are o jumatate e firesc sa se caute una pe cealalta.Dar asa va fi si mai greu sa se gaseasca,nu se pot plimba mereu de colo-colo.Atunci cel mai simplu ar fi ca una sa ramana in acelasi loc (asteptand) iar a doua jumatate sa o caute pe prima.
Acum dupa ce am gasit raspunsurile, mai vine inca o intrebare: Cum ne dam seama daca noi suntem cei care trebuie sa astepte sau cei care trebuie sa caute ? Jumatatea ta poate fi la 5000 km sau la 5 pasi distanta,cata vreme stati amandoi pe loc nu veti fi impreuna niciodata.Deci acum ce-ai de gand sa faci,sa cauti sau sa astepti? Vei alege calea cea mai simpla sau pe cea mai favorabila…Si mai e ceva,daca decizia o va lua constiinta sau inima,unde mai e puterea ta de a decide?

Recomand: George Cosbuc-Ideal