Posted tagged ‘dimineata’

Ca într-un joc

6 August 2010

Mă împiedic şi cad- Aprinde lumina
Te sărut pe obraz- Hai să tragem cortina
Îţi caut privirea- editezi un surâs
Retrăind în surdină- Amintiri ce s-au scurs
Pari un înger suav- Nu ştiu cum sa te-asemăn
Mama ta nu-i o sfântă- Tatăl tău e un demon
Mă agăţ de cuvinte- Ca de ultima carte
Îţi şoptesc la ureche- Hai să mergem departe
Pari un pic deprimată- Eu încerc să-nţeleg
Eşti o bună actriţă- Mă convingi că sunt bleg
Sigilăm pasiuni- Coridoru-i pustiu
Îmi spui să mai stau- Deşi ştii că-i tarziu
Eşti aşa de vulgară- Poate de-asta îmi placi
Mă privesti ca pe-o pradă- Şi eşti gata s-ataci
Prin cearşafuri şi perne- te mai pierd uneori
Când te ţin strâns în braţe- Descopăr comori
Ochii tăi sunt ca marea- Şi atât de aprinşi
Distingându-şi culoarea- Printre rochii si jeanşi
Savurează-mi aroma- Al iubirii nectar
Şi ascunde-te-n suflet- Fă-ţi în mine altar
Înotăm printre gânduri- Dimineaţa-i un val
Uşuratice rânduri- Nescrise-n jurnal
Au oprit apa caldă- Strig dar nimeni n-aude
Vom ieşi iar afară- Ploaia o să ne ude
Să ma spele de răni- Vreau să ies din carcasă
Şi să fim numai noi- De restul nu-mi pasă

Anunțuri

Implinire fragmentata

30 Iunie 2010

Cand fericirea ne intra prin membrane
Si respiram iubire…eu ma predau in fata ta.
Nu stii cu cata truda iti mangai obrajii
Sau cat de sincere imi sunt palmele cand te ating.
Dar sper sa simti.Speram sa simti din prima clipa…
Poate uneori te ametesc vorbele mele
Dar invata sa ma citesti si curand nu va mai fi nevoie de cuvinte.
Mi-am recunoscut statutul de visator cu mult timp inainte
Permite-mi sa-ti spun ca mi te-ai prefacut in realitate
Si ca te indur cu narcisism pentru ca ai devenit o parte din mine.
Eu te-am creat.Sau daca nu,eu sigur te-am readus la viata.
Traiai in visul meu,iar zorii zilei te-ar fi ucis,ca si pe celelalte vise…
Nu ! Mi-am zis,pe tine nu te voi pierde.
Toate diminetile galben-bolnave au disparut de cand cu tine…
De cand cu noi…
Teoretic te am doar pe tine,practic am totul.
Candva iti promisesem ca-ti voi arata o lume perfecta
Si acum iata-ne imbratisati si goi,amandoi in fata aceleiasi oglinde sparte…

Reflectii

24 Aprilie 2010

Parca si limba ceasului se stramba la mine.
Copacii imi fac semne obscene cand trec pe langa ei.
Cerul ma priveste sobru prin lentile.Aerul ma imbata.
N-am cerut nimic si am primit totul.Ce se intampla cu mine? Sunt in pauza de lucru.Sunt in pauza de orice.Aud tot felul de indicatii cum sa fiu.La naiba,nu va mai ascult.Mi-am luat la revedere de la ziua de IERI si acum simt un gol in suflet,imi lipseste…Inca nu m-am obisnuit cu AZI.Poate MAINE va fi pe placul meu.Biscuitii nu mai au niciun gust.M-am indopat cu cereale dimineata.Nu mai pot.Hartii prin toata camera.Am vrut sa scriu ceva aseara,niste versuri,orice.Simteam nevoia aia…Pesemne ca nu mi-a iesit.Cred ca am adormit inainte sa termin prima strofa.Nu mai era cafea in ceasca.Nici ceasca nu mai era la locul ei.Am cautat-o prin toata casa.2 mesaje.3 apeluri nepreluate.Nu-s acasa.V-am spus ca nu-s nicaieri.Apar si dispar cand am eu chef si nu tin cont de urmari.Nu cred in consecinte.Cred in iertare.Nu uit nimic.Nici cat era ceasul cand m-am trezit…nici cand m-am regasit ultima oara pe mine insumi,cel care-am fost.

Oare? chiar m-am trezit…atunci cum de spun toate prostiile astea? sunt ganduri.pai si daca sunt ganduri cine le scrie? Cuvinte.Iluzii risipite.Nu pot sa-mi dau seama ce se petrece aici.Aud un glas care ma striga.O voce puternica.Ce vrea de la mine? N-am.Nu pot.Mai tarziu.Incerc sa-mi pregatesc raspunsurile dinainte.Am ajutat.Am regretat ca am ajutat.Pentru asta sunt prietenii,sa-i ajuti mereu? eu nu cer niciodata ajutor oamenilor.Ma ajut singur.Ei…Ei complica tare mult lucrurile.
Ipotetic vorbind,cineva imi juca o festa.De ce eu? de ce acum?  si de unde atatea ganduri.Nu mai cred nimic pana nu vad cu ochii mei.Daca balanta inclina spre adevar eu mai cantaresc o data.Mie imi ies mereu alte rezultate.Ce,calculele mele nu-s bune? bune da.Corecte nu.Dictati-mi voi viata.Ordonati-mi zilele descrescator.Vreau sa-mi cunosc sfarsitul inainte sa incep sa-mi transpun ideile intr-o lume confuza.Sa fiu un fel de Benjamin Button.Dar sa am propria poveste.
Si pana mai IERI vorbeam cu norii.Acum nici ei nu ma mai inteleg.M-au alungat ca pe un talhar.Cum sa ma alunge asa? Eu nu-mi gaseam locul acolo sus…dar pe pamant.Nici atat.Si nici vorba.Voi insista sa-mi redea locul meu,acolo pe  norisorul din dreapta,aproape de rasarit.
Asta fac azi.Ma razbun pe vise.S-au transformat unul cate unul ,devenind fiecare cate un cosmar.Ma chinuie.Ma bantuie.Ratacesc in neputina mea de a gasi scaparea.M-am agatat de fiecare frangie intinsa de niciunde.Am rau de inaltime.Stiai? Tu cel care mi-ai dat o funie pe care sa ma urc.Mi-am pierdut echilibrul si am cazut de mii de ori in gol! N-am putut aprecia niciodata cat era pana jos.Cert e ca mereu cand am cazut,simteam ca sunt mai jos decat inainte.Toti erau sus.Si ma priveau cu ochi reci.Cum de s-au schimbat atatea si mai ales cand?

Hainele erau langa pat.M-am imbracat in graba si-am plecat.Ce nebunie !