Posted tagged ‘departe’

Prima zi de vara-Un esec total

1 iunie 2010

Sunt un copil.Asta imi spune mereu mama.Credeam ca la 17 ani nimeni nu ma va mai considera un ”ţânc”…iluzii 😦
1 Iunie a trecut,a trecut si prima zi de vara.Nu cred ca a fost nici pe departe asa cum isi dorea orice copil.Imi imaginam altfel ziua asta.Chiar ma gandeam azi (ieri) ca sunt singurul vinovat de tot ce s-a intamplat.Mereu cand imi fac planuri,sperante…apare ceva,se intampla ceva.Deci dragilor,eu v-am stricat ziua la toti ! Va rog sa ma iertati…

Imi place ploaia,cateodata mai mult decat soarele,dar stiti si voi,ce e prea mult strica.Nu mai vreau ploaie multa vreme de-acum.O luna,doua…o vara.Bine,fie.Poate doar mici ploi de vara.Atat.Ura mea vizavi de umbrele creste pe zi ce trece si o consider tot mai intemeiata(nu ma astept sa fiu inteles in privinta asta).Soselele erau pline de lacrimi.In timp ce fugeam spre casa am ridicat fata spre cer incercand sa inteleg plansetul norilor.Sufletul meu a strigat de atatea ori spre cer incat a ragusit.Norii nu-mi raspund niciodata.Rareori se intampla sa faca mici gesturi,miscandu-se si in dansul lor luand diferite forme.In mintea mea de copil indraznisem sa le cer odata sa-mi deseneze chipul fetei pe care o iubeam.Nu s-a intamplat asa,dar am reusit sa remarc pe cer o figura asemanatoare unui om cu un aer imbufnat.De atunci ”relatia” mea cu norii nu a mai fost una de prietenie,dar inca mai sper la o simbolica impacare.

Nu avem nicio putere sa-i oprim,putem doar sa stam si sa-i consolam cu gandurile noastre.Daca as sti ca cineva se ineaca in lacrimile mele nu as mai plange niciodata.Norii nu au inteles asta pana acum  si continua sa ne inunde cu plansetul lor…

Reclame

Anestezic fatal

17 mai 2010

M-am gandit intr-o zi,cum ar fi sa aflam
Ca viata-i doar o poveste ,un rol pe care-l jucam
Obositi,plictisiti si raniti in final
O luam iar de la capat,anestezic fatal.
Nu exista solutii,nu exista vreun leac
E doar bine si rau,pot sa mor sau sa scap.
Prizonieri intre vise ,realitatea se-ascunde
Am fugi si de noi,dar nu avem unde…
Si plina e lumea de nebuni si de crime
Departe-i iubirea si n-o pot obtine.
Luand speranta in calcul,gasesc rezultat
Ca toata iubirea care-a fost s-a si dat.
Ca nu mai e nimeni de astazi interesat
Decat cum sa fie din ce in ce mai bogat.
Dar ce bogatie poate-ntrece iubirea
Si cati bani sa ai sa atingi fericirea?
Ne grabim si uitam sa-mpartim bucurii
Desi stim ca cei dragi intr-o zi vor muri
Avem idealuri inalte dar gandim limitat
Poate chiar am dreptate…toata iubirea s-a dat.
Poate ca pe pamant nu mai e loc de pace
Masochisti suntem toti,durerea ne place.
Si zacem in umbre,ascunsi in regrete
Cufundati in tacere,condusi de aspecte
Imaginea vinde, lumea se prabuseste
Si nu vede nimeni,nimeni nu mai iubeste…


Intrebari se tot pun,raspunsuri nu se gasesc
Ipocriti la tot pasul, spectacol grotesc.
Conturate pe buze,cuvinte desarte
Ce ne-mping spre pacat,ne indruma spre moarte.
Un inger isi face simtita prezenta
Ma mustra suav ca-mi complic existanta
Si-mi zice sa merg linistit si sa cred…
In stanga nu-i nimeni,la drepta ma pierd.
Doar tu poti decide ce urmeaza sa faci
Dar sa stii ca nu-i bine de continui sa taci
Ataci si te-ascunzi,nu-ti asumi nici o vina
Iubire inca mai e,dar cat de putina…
Cunosti realitatea ,dar plutesti in visare
Zici ca poate va trece,poate dispare…
Dar durerea persista,meschin te termina
Si cazi in genunchi cerand mila divina.
Cu ce drept mai ceri iertare si mila
Cand tu nu te-nduri de nimic si ti-e sila
De tine,de tot ce-ai facut intr-o viata
Mai sunt multi ca tine…mai e vreo speranta?

Macar de acum sa te rogi ceas de ceas
Iubire poate mai e…poate a mai ramas.
Avem idealuri, ambitii si vise desarte
Dar intre noi e un zid ce mereu ne desparte.
Judecand pe nedrept tu nimic nu oferi
Zici mereu ”vreau iubire”…ai idee ce-mi ceri?