Posted tagged ‘clipe’

Reconstituiri

19 August 2011

Satul sa alergi prin viata
Nu mai ai niciun elan
Sinuciderea din ganduri
E mai mult decat un plan.

Insomniile sunt dese
Noptile albe si lungi
Nimanui n-are sa-i pese
Daca plangi.Da, poti sa plangi…

Suferinta ta e hrana
Ea si vinul din pahar
Dar ce searbada iubire
Pentru luna lui Gustar.

(mai mult…)

Teama de ce am sa devin

5 Iulie 2010

Un gand care ne strabate pe toti cel putin o data in viata,daca nu si mai des.Viitorul.Oamenii se tem mai mult de ceea ce nu cunosc.Multi se tem de Dumnezeu desi putini Il descopera,multi se tem sa zboare cu avionul desi n-au facut-o niciodata.Lasitate.Omul a fost las din toate timpurile,iar cand s-a gasit un „curajos” l-ati numit „razvratit” sau „nebun”.Mi-e teama sa ma tem dar si sa-mi expun curajul.Starea de amorteala a celor din jur m-a contaminat si pe mine.Raman uimit cand vad cate se invata din mers.Injuram-pentru ca toti prietenii o fac.Fumam-pentru ca toti prietenii o fac.Si de ce nu,si mai rau,ucidem oameni si vise,pentru ca ne simtim nedreptatiti.
La scoala invatatoarea muta in aceeasi banca un derbedeu cu un tocilar,in ideea ca „va invata si el carte”.Inutil,insa ce era si mai nociv e  ca il invata si pe tocilar numai prostii.Asta e lumea.Niciodata lasul nu va invata sa aiba curaj de la un indraznet,mai degraba lasul il va invata pe indraznet ce e teama,nu de alta,dar toate sansele ar fi de partea lui.Daca la inceput nimeni nu se temea de nimic,acum imi pun intrebarea: cati razvratiti mai exista ?
Mi-e teama sa nu fiu inteles gresit si totodata judecat gresit.Si nu in ultimul rand,spre deosebire de majoritatea,eu ma tem de oameni,pentru ca am cunoscut rautatea lor, si nicidecum de ceva ce n-am vazut sau de cineva pe care nu l-am cunoscut.
In final,va mai marturisesc o temere veche,de cand eram un pusti,peste care am trecut cu bine.M-am temut ca voi uita sa iubesc si ca nu se va gasi nimeni sa ma invete.Din fericire deocamdata nici eu nu am uitat sa fac asta,si mereu am invatat lucruri noi iubind.Iubirea si religia,desi e greu sa le luam separat cred ca sunt cele mai complexe teme de discutie.
Teama de ce am sa devin s-a napustit peste mine ca o astenie,devenind o obsesie care ma incearca si ma oboseste in eforturile mele zadarnice de a gasi un raspuns concludent.Nu gasesc raspunsuri nici la toate framantarile din trecut,ce asteptari as putea avea de la viitor.Intr-un tarziu imi raspund tot eu.Nici una.Asteptarile ucid,n-ai nevoie de ele.Traieste clipa !



Implinire fragmentata

30 Iunie 2010

Cand fericirea ne intra prin membrane
Si respiram iubire…eu ma predau in fata ta.
Nu stii cu cata truda iti mangai obrajii
Sau cat de sincere imi sunt palmele cand te ating.
Dar sper sa simti.Speram sa simti din prima clipa…
Poate uneori te ametesc vorbele mele
Dar invata sa ma citesti si curand nu va mai fi nevoie de cuvinte.
Mi-am recunoscut statutul de visator cu mult timp inainte
Permite-mi sa-ti spun ca mi te-ai prefacut in realitate
Si ca te indur cu narcisism pentru ca ai devenit o parte din mine.
Eu te-am creat.Sau daca nu,eu sigur te-am readus la viata.
Traiai in visul meu,iar zorii zilei te-ar fi ucis,ca si pe celelalte vise…
Nu ! Mi-am zis,pe tine nu te voi pierde.
Toate diminetile galben-bolnave au disparut de cand cu tine…
De cand cu noi…
Teoretic te am doar pe tine,practic am totul.
Candva iti promisesem ca-ti voi arata o lume perfecta
Si acum iata-ne imbratisati si goi,amandoi in fata aceleiasi oglinde sparte…

La tarmul tau

16 Iunie 2010

Cat mi-as dori sa am o barca
Sa pot salva ce-a mai ramas din mine
Si sa vaslesc pana voi obosi de zile
Si-apoi la tarmul tau sa ma opresc.

Sa impletesc din fericire stele
Cu luna sa ma cert si sa ma-mpac
Sa ma astepti la mal inca o viata
Sa te iubesc,sa te sarut,sa tac.

Marea o sa ne fie martora in toate
Doar marea poate intelege si vedea
Si nu putine au fost clipele in care
A vrut sa ma pastreze numai pentru ea.

Se intrevede tarmul,e la fel ca-n vise
Departe iti zaresc reflexia in ape
Tu ma astepti cu bratele deschise
Fara s-adormi o clipa,fara sa-nchizi din pleoape.

Primeste-ma la tine,sunt prizonier al marii
Intinde-mi doar o mana,voi renunta la toate
Totul vei fi doar tu,restul e dat uitarii
Imbratisati un singur trup vom fi pana la moarte.

Ne mai desparte doar un tarm si timpul ne separa
Eu de departe te admir si te dezleg in taine
Ne contopim intr-un sarut si ne iubim o vara
Iar tu ma lasi,doar din priviri,sa te dezbrac de haine.

Am asteptat cum ti-am mai spus
In universul meu o viata si jumate
Apoi am invatat sa-not pana la tine
Tu cea care transformi dorinta-n realitate.

Nu ne-am vorbim prea mult de ieri
Tu nu-mi ceri niciodata explicatii
„Iubire daca ai…”,atat imi ceri
De ce sa mai ma pierd in declaratii..

Dar uite ce ti-am scris,macar citeste,
Imi face semn ca nu,probabil o s-o doara
Stie ca tot ce scriu e despre ea,zambeste
Si-mi spune hai sa o lasam pe alta seara.

Voiam sa ii arat si in cuvinte
Ce sentimente-i nevoit sufletul sa-mi poarte
Atunci pentru a doua oara mi-a zambit,
Mi-a explicat ca asta nu se poate.

Intr-un amurg timid,spre seara
Am intrebat-o daca isi doreste
Sa facem o plimbare pan’ la rasarit
Doar eu si ea si barca…si marea care ne priveste…

*

Va rog sa scuzati lipsa de verticalitate a strofelor,e-adevarat,mana e cea care scrie,dar sufletul e cel care dicteaza…

Recomand: Mihai Eminescu-Lacul sau daca vreti sa recititi link.