Posted tagged ‘cer’

Femeia divizibila, femeia nedeterminata

9 Martie 2011

Femeie, m-am temut pana acum sa-ti spun ca esti un înger… se spune ca barbatii sunt oameni, iar voi, femeile… ei bine, voi nu se stie înca ce sunteti!

Daca ai descoperi într-o dimineata ca ai aripi, cat timp va trece pana vei încerca sa zbori? Si de ai face asta, te-ai mai întoarce? Sau ai privi macar în urma ce-ai lasat? Vei întreba de mine cerul, cand îl vei atinge?

Femeia… notiune abstracta.Pentru unii idee, pentru altii un întreg sistem.Unele divizibile, altele nedeterminate.Ele nu stiu ca noua, barbatilor, nu ne plac stiintele exacte? Nu ne multumeste rezultatul unic, dorim o infinitate de solutii.Povestea e simpla: (mai mult…)

Anunțuri

Frecvenţă redusă (Liber la vise)

29 Iulie 2010

Prin perdele de fum nu se vede iubirea
Doar bătăile inimii mai fac gălăgie
Un planset isteric cuprinde pămantul
Confirmand ipoteza de nebunie.

Sunt plin de orgoliu, îmi atribui iubirea
Printre ultimii demoni ce implora iertare
Dumnezeu e Iubire şi Iubire e Totul
E si cer şi pamant si sperantă şi mare.

Decontăm fericirea, completaţi formularul
Şi deschideti fereastra s-avem liber la vise
Orizontul e negru,nu se vede de oameni
S-a făcut iară noapte şi luminile-s stinse.

Prin perdele de fum nu există speranţă
Iar bătăile inimii stopează cadenţa
E capăt de lume, nu capăt de viaţă
Roata se-nvarte, se schimbă frecvenţa.

Împrumutăm iubire,dobândă fixă

17 Iulie 2010

Iubirea-i viaţă.Acelaşi cântec lin de dimineaţă până seara.Şi doar distanţa de la un nor la altul ne desparte.Călătorim usor prin vise,când realitatea e făcută din bucăti.O lume  de suflete,în care,distribuim iubire la pachet.Poate norocul tău a pus deoparte,nişte petale de trandafir,şi nu mă mir cum târziu în noapte,cerul miroase a parfum.Mă jucam cu vântul,il strângeam în braţe,iar printre speranţe uşor te-am pierdut.Dar vine maine şi toţi vor să ştie dacă o iau de la capăt sau las totul pierdut.Consumăm doar iubire,iar cand se termină vom merge la bancă să ne-mprumutăm.Dobanda e fixă şi raiul aproape,ne prăbuşim în ispite,dar nu-i nimic,învăţăm să zburăm.
Eu prefer să visez,sunt prieten cu norii.Le-am cantat la ureche o baladă şi-au plans.Dar mi-au spus să am grijă-viaţa-i plină de spini,s-ar putea să te-nţepi apoi să pl
ângi pe ascuns.Băieţii nu plâng,decât în camera lor şi doar când sunt singuri şi îşi ies din rol.Şi poate doar norii,ce acoperă cerul,vor dori să ascundă enigmatic secret.Şi ei sunt bărbaţi,dar nimeni nu ştie,că şi ei plâng în taină-potopind printre veacuri, prevestind viitorul…atât de incert.

Ultimatum pentru suflet

25 Iunie 2010

Am descoperit cea mai grea meserie.Ca un paradox,a devenit si meseria cel mai putin profitabila.Realizarile celor care o practica par sa fie din ce in ce mai mici si asta nu din vina lor.E mai mult decat o munca voluntara,e un serviciu prestat cu sufletul,daruirea si implicarea fiind obligatorii.Nu stiu cum sunt incadrati ingerii,probabil la privat-desi muncesc in folosul statului,stiu ca nu primesc nici bani,nici alte produse materiale.Singura lor rasplata poate fi bunatatea noastra.Suntem singurii care ii putem rasplati pentru grija pe care ne-o poarta.Uneori nu stim cat de importanta e o rugaciune catre ei,sau chiar si un simplu gand,o privire spre cer,orice…
Oamenii nu inteleg ingerii si nu-i apreciaza la adevarata lor valuare.De fapt,ingerii nu au pret (altfel multi si-ar fi vandut chiar si ingerul pazitor).Vedeti,pana si Dumnezeu a vazut cat suntem de clevetitori si snobi incat a considerat ca nu ne descurcam singuri,dandu-ne cate un inger pazitor.Ei nu se plang ca noi ca muncesc peste program sau ca oamenii sunt dificili,nu,ei incearca mereu sa ne aduca pe calea cea buna.
Unii sa tem ca fiinta umana o sa dispara,ne framanta asta…Chiar de nu va fi asa,fara un inger care sa ne lumineze deciziile,probabil bezna din sufletele noastre nu va mai cunoaste ziua,ci doar ura si vanitatea.
Nu ne gandim cate aripi de inger am frant in nesabuintele noastre,cate lacrimi au varsat ingerii la capataiul nostru fara sa vedem,fara sa auzim,fara sa conteze…
In clipa in care un om se sinucide,un inger va trebui sa se duca la Dumnezeu si sa-I spuna ce se intampla aici pe pamant.Daca unui inger ii va fi greu sa faca asta,oare noua cat de greu ne va fi sa raspundem pentru faptele noastre ?
De un lucru m-am convins,daca ingerii mor,noi suntem cu siguranta cei care ii ucidem.Salvati ingerii pentru ca mai apoi ei sa ne salveze pe noi,e unica noastra sansa…

Muzica aveti aici.

Univers de carton

9 Mai 2010

Inchisi intr-o cutie de carton
Traim ca robii,fara ideal
Si totul pare trist si monoton
Dar dureros,e cat se poate de real.

Ne preocupa ce cred altii despre noi
Dar nu ne pasa de nimic,in rest
Ne patam sufletele de noroi,
Va simt indiferenta-n fiecare gest.

Ne defineste resemnarea-i clar
Am renuntat de mult la toate cele
Si parca tot ce fac e in zadar
Nimic nu va putea pacatele sa-mi spele.

Cerseam iertare pe la colturi
Dar cineva atunci mi-a explicat
Impaca-te intai cu tine insuti
Si intr-o zi poate vei fi iertat.

Aproape reusisem sa am tot ce vreau
Eram cu totul altul,sa ma fi vazut
Dar oamenii din jur nu-ntelegeau
Ce vreau,ce imi doresc sau cine sunt.

Si chiar de-ar fi-nteles,nu e usor
Sa-i faci pe toti sa taca si s-aculte,
O clipa daca s-ar opri din graba lor
Si-ar pune pret doar pe lucruri marunte.

Sa scape din cutia de carton
In care fara mila cineva ii tine
Caci eu m-am saturat sa fiu pion
Mi s-a urat poate de-atata bine.


E imposibil sa n-am vise si sa sper
Mort m-as numi atunci cu siguranta
Si nu e zi sa nu privesc spre cer
Sa-i multumesc Celui de sus ca mi-a dat viata.

Inchis intr-o cutie de carton
Pare ca-s singurul ce vrea sa iasa
Si totul pare trist si monoton
Dar dureros,pentru ca nimanui nu-i pasa.