1.Cine sunt eu?

Cum omul e un colaj de sentimente,trairi,ganduri,senzatii si dorinte,fiecare(poate) din alt material..m-am gandit sa descoperim impreuna piese din puzzle-ul ANDREI,si o data cu noi sa se descopere si el,si sa-i fie bine in pielea lui.De ce nu?
Intrebarile sunt amestecate,cat sa nu va dati seama ce-a raspuns la cea anterioara;cat sa doriti,fara sa stiti,sa aflati inca ceva despre el,ceva ce nu stiati,ce poate,intuiati sau poate ca doreati…
Sa purcedem in calatoria spre Andrei,cu Andrei de fata:

Andrei,gandeste-te ca ne desparte o cortina de voal,de-un verde tomnatic,ai ochii inchisi…stai confortabil pe un fotoliu lat,cu picioarele langa tine,pe fotoliu;in camera miroase usor a lavanda;lumina cade piezis de undeva din spate si lumineaza suav peretii stacojii…in incapare e muzica,uite asta:

Hai,sa incepem:

Rodica:Joaca-te un pic cu imaginatia noastra,descrie-te fizic.

Andrei:Atunci cand ma privesc în oglinda vad un pusti maruntel cu sclipiri în ochi si ciufulit, usor speriat ca a mai îmbatranit cu o zi.

R.:Te reprezinta numele?
A.:În mare masura da. N-am un curaj iesit din comun si mai ma las stapanit de temeri, dar sunt destul de barbat sa-mi recunosc slabiciunile si sa gasesc puterea de a trece peste ele.


R.:Unde este”acasa” pentru tine?
A.:”Acasa” va fi întotdeauna locul unde m-am nascut si mi-am trait copilaria.Orice alte locuri nu vor fi decat locuinte provizorii, chiar daca voi sta acolo pana la sfarsitul vietii.Dar sper ca va fi cineva mereu cu mine care sa ma faca sa nu ma simt strain…

R.:Deschid usa camerei tale,ce ma lasi sa vad?
A.:Pentru mine-i atat un loc de meditatie si introspectie cat si o bucata redescoperita din Edenul pierdut.Pentru oricine altcineva va fi o camera obisnuita: un birou, un pat, un dulapior ce substituie un suport pentru CD-uri…Nu sunt foarte ordonat, dar în camera mea as putea gasi lucrurile de care am nevoie si pe întuneric.

R.:Simti ca ai o alta varsta decat cea”reala” (17 ani)?
A.:Sincer, ma simt mai matur în gandire decat alti baieti de varsta mea, dar o parte din mine înca s-a conservat intacta, la fel ca în copilarie.Si acum îmi place la fel de mult sa ma joc, doar ca am gasit „distractia” în altceva.Maturizarea prematura nu are numai parti bune, asa ca nu ma pot considera „un fericit” , iar „diferit” deja impune o comparatie.Nu-mi place sa fiu comparat…
Trupul este doar haina ce îmbraca sufletul, povesti vechi în haine noi.

R.:Cum e sa fii in pielea ta?Ai dorit vreodata sa fii „altcineva”?
A.:Cred ca am adunat în mine prea multe framantari, nu stiu cat de bine ar fi pentru cineva sa fie în pielea mea.Daca îsi va asuma riscul, as face oricand schimb de vieti pentru o zi.Am încercat sa ma pun în diferite ocazii în locul altora, dar nu-mi doresc sa fiu în locul nimanui.A ne trai propria viata mi se pare oricum o datorie prea mare si fata de noi si fata de Cel care ne-a creat.

R.:Descrie-ti viata prin ai tai.
A.:Parintii mei sunt doua firi opuse, de aceea s-au si despartit.N-as putea sa spun ce „am luat” de la fiecare, as fi subiectiv.Traim consecintele greselilor sau lucrurilor bune facute de ei,dar nu putem sa ne traim întreaga viata prin ei.

R.:Ce te ajuta sa te trezesti dimineata?
A.:Gandul ca „voi reusi” si speranta ca voi putea face azi tot ce n-am reusit ieri.

R.:In numele cui iti porti razboaiele?
A.:Cele mai grele razboaie le ducem cu noi însine, iar de cele mai multe ori le pierdem si pe acelea.În numele cunoasterii si autocunoasterii îmi duc razboaiele.Pentru pace e inutil sa lupti, nu poti opri nelinistea din tine înainte sa te cunosti si sa te lasi înteles.

R.:Exista situatii/gesturi/cuvinte peste care nu poti trece?
A.: Peste lipsa de respect cu siguranta nu as putea trece.Prezenta bunului simt o consider vitala.

R.:Cum sa fie oamenii,pentru a-i remarca?
A.:Sunt foarte atent la tot ce misuna în jur si am prostul obicei sa urmaresc spontaneitatea oamenilor, îmi place sa studiez reactiile lor.Pentru a iesi însa în evidenta e nevoie de mult mai mult.Sa spunem ca sensibilitatea e un lucru pe care nu-l pot trece cu vederea, ma misca pur si simplu…ma cutremura.

R.:Ce te linisteste?
A.:Plimbarile ma linistesc, dar nu cele în care trebuie sa ajung undeva.Cele în care pot ajunge „oriunde”.
Discutiile în doi, acelea în care nimeni altcineva nu poate interveni.Nu-mi place imprudenta si nu sunt foarte sociabil în prezenta unui numar mare de oameni.
Cartile.Muzica.Natura…

R.:Fata de cine iti manifesti mila?
A.:Fata de cei care îsi regreta faptele.Ei au nevoie de cea mai multa întelegere.

R.:Care este partea din”zi”cea mai placuta?
A.:Noaptea.Are o liniste si un mister aparte.Lucrurile astea nu le poti descoperi în nici un alt moment al zilei.

R.:Cum reactionezi la pierdere?
A.:Ma deceptioneaza nereusitele si pe moment îmi descopera slabiciunile,devin vulnerabil.A pierde înseamna întai de toate a avea.Nu ne avem decat pe noi, doar pe noi ne putem pierde, atat.

R.:Ai regului de la care nu abdici?
A.:Întreaga mea activitate e un razboi continuu, abdic în momentul în care consider ca nu mai merita sa lupt pentru acel scop.N-as renunta de exemplu sa îndemn la iubire, nici în cazul în care vreodata îmi voi pierde puterea de a iubi.

R.:Pe ce-ti bazezi ideile?
A:Pe principiul persuasiunii.

R.:Iti imblanzeste educatia pornirile patimase?

A.:Aparent da.Dar nu te poti astepta sa tii un animal în cusca si sa devina mai bland.Iar educatia în sine depinde si de noi, de cat suntem dispusi sa ne largim acel orizont al cunoasterii.

R.:Care sunt cele mai triste amintiri? Dar cele mai fericite?
A.:Trei lucruri m-au marcat considerabil.Ochii mamei plangand, prima palma a tatalui si indiferenta unor persoane la care am tinut enorm. O amintire fericita pe care sa o amintesc nu am.Nu exista amintiri spre care sa pot privi fara pic de durere.Toate amintirile dor, chiar si cele mai frumoase.Nu devin triste, dar în timp îsi pierd din valuare, devin simple întamplari…

R.:Sunt lucruri pe care nu le uiti?Chestie de memorie😛
A.:Animozitatile în general nu-mi plac.Detest oamenii care dusmanesc fara motiv pe cineva.Chipul unui om nu poate fi un solid motiv de ura, îti poti forma o parere dar nu poti da si sentinta. Nu vreau sa fac recurs la amintiri pentru o întamplare concreta; sentimentul de antipatie nu-l pot pierde usor printre ganduri, revine ca un bumerang.

R.:Te dor oamenii vreodata?
A.:Nu stiu ce ma doare mai tare, neîntelegerea lor sau neputinta mea de a-i face sa ma înteleaga? Da, oamenii ma dor si asta poate si pentru ca nu-mi sunt indiferenti.

R.:Exista ceva care te implineste intr-atat incat sa nu poti trai fara?
A.:Nevoia de a scrie ce gandesc si de a gandi ceea ce scriu.

R.:Are iubirea o fata?
A.:Mi-am amitit un citat de-al lui Cioran care spunea ca „Tot secretul vietii se reduce la atat: ea n-are nici un rost; fiecare din noi gaseste însa unul.” La fel si iubirea, care este chintesenta vietii, pentru fiecare are alt chip si nimeni nu o întelege în acelasi mod.Iubirea e un sentiment unic, dar asta nu ne împiedica sa iubim diferit.

R.:Adormi cu un gand anume?
A.:În fiecare noapte adorm gandindu-ma la ceva.Nu am un singur gand, am multe…

R.:Ce-ti atrage atentia cand vezi pentru prima oara pe cineva?
A.:Expresia fetei. Culoarea ochilor nu pot sa o retin nici privindu-te în ochii, dar o grimasa o voi memora pentru multa vreme si ma va ajuta sa te percep.

R.:Ce te face sa ramai?
A.:Teama de a pleca si de a nu mai regasi nici macar ce aveam înainte.

R.:Ce-ti tulbura visele?
A.:Realitatea, de cele mai multe ori…

R.:De ce esti capabil la suparare?
A.:În general sunt calm, putini sunt cei care au reusit sa ma scoata din minti.Daca totusi va exista o razbunare din partea mea vreodata, cu siguranta se va observa în timp, nicidecum pe moment.Obisnuiesc sa fac totul în timp, sa gandesc la rece, dupa care sa aplic.Detest certurile sau scandalurile si ma feresc pe cat posibil sa intru în ele.

R.:Cum se numesc aceia pe care ii petreci intre filele arborilor?
A.:Voi aminti cativa autori pe care e posibil sa-i recitesc într-o buna zi, lumile lor mi se par încantatoare: Kafka,surorile Bronte,Oscar Wilde,John Fowles.De la noi îmi plac Octavian Paler, Eliade si deja amintitul Emil Cioran.Poetul preferat: Adrian Paunescu.

R.:Ce-ti usuca lacrima?
A.:Mangaierea.

R.:Ai modele?Oameni-borne kilometrice?
A.:Octavian Paler.Am descoperit ca avem numeroase convingeri comune.Nu tocmai un model,dar e un om pe care îl admir de cand l-am descoperit.Nu sunt multi cei pe care îi admir…

R.:Ce forme,culori iau visele tale?
A.:Visele mele au trecut de galaxia asta, încovoindu-mi ratiunea.Fiind dispersate au capatat nuante, culori fara nume, forme fara fond.

R.:Recurgem la atat de banalul absurd:daca te-ai trezii si ai avea,ca prin farmec 30 de ani,cine esti tu?
A.:Privindu-ma acum, în prezent, observ cat m-am schimbat în 17 ani.Nu voi spune ca majoritatea ca timpul nu ma poate schimba.Timpul îsi pune în fiecare zi amprenta pe noi, chiar daca schimbarile sunt mai vizibile la trup decat la suflet, omul în deplinatatea lui e o fiinta nestatornica. La 30 de ani ma vad mai puternic decat azi, mai întelept, blazat si poate un pic mai
lacom…

R.:Ce intrebari nu-ti pui?
A.:Întrebarile carora le-am aflat raspunsurile.Tot interesul întrebarilor se reduce la raspuns.Din acel moment ele nu vor mai constitui o framantare.

R.:In ce crezi?
A.:În Dumnezeu, în mine si într-un sens al vietii.Toate în ordinea asta si în stransa legatura între ele.Daca mi-as pierde credinta, cum as mai putea altfel sa-mi explic existenta?

R.:Ai obosit?
A.:Înca nu, dar nici nu mai traiesc cu lejeritatea din copilarie.

R.:Lumina se stinge tot mai mult,muzica s-a terminat de ceva vreme,te las pe tine sa alegi in continuare;ce vom asculta?
A.:Am ales ceva special pentru cititori.Am nadejdea ca vor fi încantati de Comptine d’un autre été-Yann Tiersen.

R.:S-a inserat.Nu ti s-a facut foame?Cu ce-ti bucuri simturile?
A.:Îmi bucur simturile cu orice fel de bunatati, nu ma abtin niciodata de la ceea ce iubesc.Prefer salatele în general si lasagna, iar ca desert croissantele si prajituricile cu visine.Acum mi s-a facut pofta, daca m-ai provocat🙂

R.:Gata.Ai terminat si masa.Eu ma evapor si te las sa crezi ca nici macar n-am fost acolo.Bucura-i pe cititorii blogului tau cu mici descrieri despre tabieturile scrisului pe blog…picanterii,amanunte premergatoare,sau din timpul creatiei….Te las.Ce n-am dezvaluit eu,dezvaluie Timpul.Fii fericit!

A.:În timpul creatiei încerc sa ma detasez de problemele lumii si sa-mi limpezesc gandurile.N-as putea sa compun daca nu as avea suficienta liniste.Partea cea mai dificila în creatiile mele sunt frontierele- începutul pentru ca trebuie sa-mi fixez un reper si finalul…care trebuie sa fie cat mai surprinzator- o parte semnificativa din scrieri finalizandu-se cu începerea unei noi vieti.Un sfarsit fiind în cele din urma profetia unui nou început.

*Interviu realizat de Rodica.
Îti multumesc pentru ajutor si promptitudinea cu care ai raspuns cererii mele.Rezultatul a iesit mai mult decat speram, ceea ce nu mi se întampla foarte des.Acum îmi ramane sa sper ca si raspunsurile date de mine au fost la înaltimea asteptarilor tale si ale cititorilor.

Sa ne citim cu bine!

16 comentarii pe “1.Cine sunt eu?”

  1. Rodica Says:

    Le festin est sur ton chemin….

  2. Mișu Says:

    Frumos dialog,fruoase răspunsuri.Ești un tip mult mai matur decât cei de vârsta ta.Sincer mi-aș fi dorit să ma pot „descrie” și eu atât de bine într-un dialog.

    Încă odată felicitări!

  3. gisellemicle Says:

    Interesant interviu… Interesante intrebari, interesante raspunsuri. Tu esti o persoana interesanta din cate am reusit sa te cunosc (desi, banuiesc, sunt foarte departe de adevaratul „tu”). Tot ceea ce sper e ca pesimismul de acum sa se evapore pe parcursul vietii si sa reusesti sa treci peste amintiri, caci, daca am inteles bine, acestea sunt numai dureroase.

  4. H e r a. Says:

    placut,al naiba de placut sa vad ca exista un baiat asa,la 17 ani gandesti foarte frumos..felicitari,si iti doresc sa nu te schimbi niciodata:)

  5. Alle Says:

    sunt asa rari adolescentii ca tine🙂

  6. Iana Says:

    Pentru varsta pe care o ai gandesti foarte matur aa zice; mai rar persoane cu o asa gandire chiar si la varste cu mult peste a ta. Foarte interesant interviul,in destul de multe lucruri pe care le-ai scris ma regasesc aproape in totalitate insa cel mai mult mi-a placut asta :”.Prezenta bunului simt o consider vitala” -chiar ma intrebam daca mai e cineva care apreciaza bunul simt.

  7. Carmen Negoita Says:

    Mai rar întâlneşti în ziua de azi adolescenţi cu o asemenea gândire şi cu atâta maturitate. Continuă să te descoperi… sigur vei mai avea ce găsi. A fost o plăcere să citesc dialogul şi să-mi dau seama că am ajuns pe blogul unui tânăr care are şi va avea ceva de zis întotdeauna. Voi reveni pe aici.

  8. andreeadali Says:

    „Înțeleg din ce în ce mai limpede că maturitatea înseamnă obligativitatea de a opta între regrete și remușcări, o obligativitate umilitoare și profund necinstită pentru că îți cere să alegi între la fel de necunoscute posibilități, în mod ciudat, însă, a refuza această maturitate nu este un semn al tinereții, ci al incapacității de a trăi. Dacă nu cumva – ceea ce ar fii cu adevărat paradoxal – aceasta este chiar uluitoarea definiție a tinereții.” După ce am terminat de citit interviul, mi-au venit în minte aceste cuvinte scrise de Ana Blandiana. Am rămas plăcut surprinsă de ceea ce am citit aici. te salut!

  9. Question? Says:

    Imi place tare mult cum scrii!
    Referitor la „.Nu exista amintiri spre care sa pot privi fara pic de durere.Toate amintirile dor, chiar si cele mai frumoase.Nu devin triste, dar în timp îsi pierd din valuare, devin simple întamplari…” ai atata dreptate😦


  10. Daca intr-adevar ai varsta pe care o spui … prevad un viitor maret!
    Bafta in tot ceea ce-ti propui!


  11. Bine te-am găsit…
    Interviul este foarte interesant…şi mi-a plăcut că ai fost atât de deschis…Îmi place să descopăr oameni noi,deşi de cele mai multe ori îi observ de la distanţă.Îmi lipseşte îndrăzneala.
    Te-am aflat încă de când am descoperit-o pe Rodica…Îţi citisem versurile pe care le picurai a comentarii pe blogul ei.Nu am simţit niciodată o atracţie deosebită faţă de poezie…poate pentru că,până acum,le-am pătruns doar cu mintea…acum învăt să simt cu inima.
    Recunosc că îmi atingi coardele sufletului cu versurile…şi nu numai odată am transformat acele atingeri în lacrimi sărate,prelinse uşor pe obraz.
    Eu ador cuvintele…şi nu orice cuvinte,ci acelea a minuni…Deşi sunt toată o tăcere.Tu ai cuvinte ce-mi plac mie…
    Să porţi grijă de sufletul tău.
    Cu drag,sufletdefluturaş!

  12. Delia Says:

    La multi ani! Sa traiesti cu numele!

  13. *kupidonciq* Says:

    buna.super blog„ as dori sa facemschimb de linkuri..si multa bafta..iti voi da adressa mea de blog:http://kupidonciq.wordpress.com/

  14. Lamaitza Says:

    De abia acum am dat și eu peste blogul acesta și trebuie să spun că m-au atras foarte tare poemele tale, profunde și aș putea să spun, ușor naive, probabil de asta și îmi plac. Succes în continuare și spor la scris!

  15. Iuliana R. Says:

    esti un om special Andrei, foarte special.🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: