PriMeniri


Cand eram copil, am cazut de la înaltimea unei inimi frante pe ganduri straine de catifea.În cer, cineva uitase sa închida fereastra, dar caderea mea se datora altor factori.Circulau suflete de-a lungul si de-a latul, acolo unde clipele se intersectau cu neantul, unde poftele se amestecau si completau infernul. Aveam aranjate liniar potecile cugetului, astfel încat niciun suflet strain sa nu-mi traiasca viata.Dar Doamne, ce cadere! Luxatia ratiunii spre subiectivism, deplasarea amintirilor spre viitor si multe alte…
Am presupus eu ca o lume stramba nu ma poate îndrepta, dar parasind-o am ramas fara vertebre.
În fond,cere Mantuirea oare sa te ridici din loc? Sa urci pe o scara si sa poposesti în cer? Nu, eu cred ca noi trebuie sa-L coboram pe Dumnezeu în inimile noastre…mi-am spus atunci cu o putere venita nici eu nu stiu de unde…

Explore posts in the same categories: Ganduri

Etichete: , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

7 comentarii pe “PriMeniri”

  1. roxs Says:

    La multi ani,Andrei!
    Sa ai parte de tot ce-ti doresti in viata;sanatate,dragoste,succes si toate dorintele sa ti se implineasca!:*>:D<

  2. Rodica Says:

    La multi ani! Sa-ti fie cum iti trebuie!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: