(Nu) sunt în toate (ruga)mintile


Cand filmul vietii mele se va termina, voi striga din primul rand: „bis”.Da, a fost un film scurt, lung-metrajele plictisesc si în general nu se aduna multa lume decat la cele nominalizate la Oscar ( stiu iubito, candva ti-am spus de-ar fi viata un film ar lua un Oscar fiecare– acum altfel cred).
Mi-am analizat în timpul peliculei miscarile, comportamentul, intentiile… sunt un actor slab, oh Doamne, nici fericirea n-am putut s-o simulez.M-as fi simtit stanjenit daca restul colegilor de „platou” îmi studiau prestatia.Spre usurarea mea se ocupau minutios de propriul rol.
Aveam si un scenariu, facut de altii ce-i drept, de la care încercam sa nu ma abat.Nu-mi permiteam o razvratire printre atatea investitii.Am si improvizat, au fost si cateva duble, nimic spectaculos.N-am simtit nicio clipa sa fi fost rolul principal, n-am schimbat tinutele ca altii si nimeni nu mi-a cerut autograf.Cautam un pseudonim, pe care îl trecura mai tarziu dedesubtul afisului, scris marunt, cu o litera lipsa.
Ultima scena, conform rugamintilor mele, a fost un monolog.Dupa discutia aprinsa, gandurile începura cearta.În spate cineva nerabdator sa plece, conchise ca „a fost un film prost, facut de amatori”.Parerea omului.M-as fi întors pentru un schimb de replici, dar ma surprinse indiferenta mea, asa încat am asteptat în liniste sfarsitul.
Cum doream sa iasa perfect, am propus mai multe duble.Nu acesta era adevaratul motiv, ma gandeam numai ca ruleta rusa merita mai multe sanse decat am avut eu…le-a primit!
Cu ropote de aplauze, spectatorii sugerau aparitia mea în proiecte viitoare, enumerand mecanic productii fiasco deja anuntate.
Gustasem ultimul privilegiu alegandu-mi sfarsitul.Viata îi da omului scene grele în care sa „joace”, cascadorii ce-i cer sa devina profesionist din mers.Ca actor, un ultim episod, o ultima scena în postura de regizor era tot ceea ce doream.
Un bilet am sa mai cumpar.Sau voi închiria întreaga sala pentru mine.Putina intimitate la „filmul vietii mele”…sfarsitul ramane mereu acelasi!

foto: icelucario64.


Explore posts in the same categories: Evadare

Etichete: , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

4 comentarii pe “(Nu) sunt în toate (ruga)mintile”


  1. La un momentdat intru și eu în sală, ici colo oameni, care mai de care mai eleganți. De ce ai intra gătit într-o sală de cinema? M-am întrebat rânjind.
    Eu în bocanci și tricou cu ac/dc, cu o țigare după ureche așteptam.
    Așteptam să văd cum îți joci rolul.
    Ce-i drept eram dezamăgită, ceream mai multă pasiune, clipe ce par să dureze o veșnicie, însă treceai rapid de tot, rosteai replicile ca pe poezie, păreau repetate și para repetate, defapt, nici nu păreau ale tale, împrumutate de la toți oamenii care te-ar fi învățat multe dacă ai fi rupt petice din timpul tău să-i asculți.
    Am urcat pe scenă, încercând să distrez publicul, să nu mai plece, râzând de politicieni ori amintind de bleonț, cum a început el cu nuditatea în teatre, au stat, m-au ascultat ș aplaudat, m-ai tras ușor de mânecă
    -e seara mea! eu sunt centrul universului, doar eu! măcar astăzi!
    – dar nu vezi? de mine depind până și cei ce nu mă cunosc? care-i centrul universului?
    oamenii sunt egoiști, te-am invitat la un duo
    aveam replici bune, eram naturali


    • O viata mi-ai întarziat, o viata risipita asteptand.Vad ca nu te-ai dezbarat de acest vechi obicei.Nu esti vinovata pentru lipsa de punctualitate, îmi reprosez ca nu am pornit sa te caut mai devreme, multumindu-ma asteptarea.
      Aparitiile tale, draga mea, inopinate si tardive, nu mai pot schimba nimic.Acum sunt doar un film de 80 de minute, cu buget redus, cu actrite slabe, alese sa te înlocuiasca.Vezi tu, pana si filmul vietii mele tot despre tine e!
      Lipsit de naturalete, de credibilitate si înfundat în critici, s-au mai gasit cativa bufoni sa ma felicite.Nu înteleg prezenta ta aici, filmarile s-au terminat de-o viata si ceva.Nu te mai chem sa stam în primul rand,nu te mai strig pe nume… nu te mai cert daca fumezi în salile de cinema.
      Citesc în ziarele mondene lucruri despre tine, faci atatea… pari cam ocupata.Pe mine iubirea m-a retinut, iar cand te-am cunoscut m-a încatusat, stabilind moartea ca singura cautiune.Distreaza tu publicul, eu ma retrag din lumea ta, din lumea mea, din lumea ce se voia a fi „a noastra”…


      • Şi totuşi mai aşteaptă-mă după trezeci de minute de ora stabilită, am să apar. Mai ai o ultimă speranţă. Agaţă-te de ea, să fie colacul tău de salvare, nu poţi murii, fără tine, n-am cum să devin superstar în piesa vieţii tale. Am nevoie de tine acolo, sus, umil, şi eu să radiez, actriţe slabe zici? Îţi place să te minţi singur, să vezi partea urâtă a lucrurilor, dragule nu-ţi mai plânge de milă, ieşi din prăpastia mentală în care te-ai afundat de bună voie şi schiţează un zâmbet, de dragul nostru, ori al lor, de care nu te doare nici în fund, căci te-am învăţat să nu îţi pese de problemele altora, că sunt nimicuri. Acum, acum ridică-te, uite lumina!


  2. Filmul vieţii e întotdeauna prea scurt,asta privind retrospectiv…Tineri fiind avem impresia că ne stă lumea la picioare.Trecând timpul prin noi,viaţa ajunge să ne îngenuncheze.
    Eu am impresia că scenariul e mereu acelaşi.Se schimbă măştile şi,eventual,ici-colo decorul,însă nu prea mult,nici semnificativ.
    Schimbarea e relativă şi iluzorie.Lumea e veselă şi tristă de când se ştie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: