Versuri maladive (Poemul otravit)


foto: fhrankee.

Iubita mea, preadulce si suava
Îmi aducea pocalul cu otrava,
Inima îmi era gata de lupta,
Gustand licoarea ei ca pe o fructa.

Desi nu vrei, atunci cand mori constati
Ca nici obrajii ei nu sunt uscati.
Cu sufletul i-ai sterge pleoapele,
Cand simti ca le îneaca apele.

În mine gropi s-au adunat demult
Dar nu se-astupa toate cu pamant.
Pastreaza candela aprinsa pana-n iad,
E drumul lung, si-i bezna… si n-as vrea sa cad!

 

Explore posts in the same categories: Evadare

Etichete: , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

13 comentarii pe “Versuri maladive (Poemul otravit)”

  1. Altcersenin Says:

    „În mine gropi s-au adunat demult
    Dar nu se-astupa toate cu pamant.
    Pastreaza candela aprinsa pana-n iad,
    E drumul lung, si-i bezna… si n-as vrea sa cad!”
    e greu cand realizezi la o bucata de drum, ca ceia ce se vroia lumina, defapt e bezna…

  2. Rodica Says:

    apoi, tine-i de urat
    si mana apleaca,
    calm
    sa poata duce
    povara luminii pana-n
    iad!
    sunt vanturi grele
    si poduri
    de trecut
    e greu
    si s-a facut
    demult


    • pe drumul spre iad
      se aprind felinare
      stele palide cad
      vantul sufla agale
      doar moartea asteapta
      sa ma prinda în gheare
      dar calea cea dreapta
      îmi va fi vindecare

      e cer înstelat
      si rascruce de drumuri
      un drum lung pana-n iad
      spre alte taramuri
      de-as putea m-as întoarce
      asta cat mai curand
      daca nu, fie pace
      la voi, pe pamant


  3. […] Dan din Maramures, Lu, Se-cret, Turist Clujan, Adela – Noapte bună copii, Adi Melicovici, Andrei, Aura – Stropi de suflet, Caius, Cella, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Doina Popescu, Gabitzu, […]

  4. Catalin Leontie Says:

    Super poezia. Felicitari


  5. În ochii mei,drumurile nu sunt niciodată drepte şi line…sunt făcute din suişuri şi coborâşuri,şi meandre periculoase de mi se face rău câteodată…Al meu nici măcar asflat nu are.E drum de piatră,bătucit de tatăl-timp şi mama-suferinţă…e plin de gropi ce adăpostesc apa ploii ce cade cu generozitate,nu din cer albastru,ci dintr-o mare verde de te pierzi în ea…şi cade în jos,tot mai jos pe obraji…;e dulce când pe drumul meu se rătăceşte dragostea…şi-o sorb,ca pe-o „otravă”…doza potrivită pentru a mă aduce la limită.
    Noaptea cu a ei beznă ce înghite parcă orice fiinţă şi mişcare şi…pământ,nu-mi mai inspiră demult frică. Mi-e refugiu când mă supără lumina artificiala a unor idei de fiinţe.Îi îmbrăţişez cu patimă misterele şi-i sărut cu drag venirea…
    Numai bine!


  6. Melodia e fermecătoare!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: