Temniţa gândurilor mele


Caut răspunsuri la toate.
Pe retina mea se difuzează fragmente de vis
Uneori în direct, alteori în reluare
Imagini cu noi se repetă constant
Doar decorul se schimbă când visăm separat.

Audienţa creşte
Nimeni nu doreşte să mai schimbe programul
Din fotoliu realitatea pare mai blândă
Şi ce dacă mor copii şi bătrâni
Şi ce dacă ţara e un hotel de nebuni
Viaţa nu se sfârşeşte după numai o rundă.

În urma întrebărilor se-aştern ipoteze
În semne şi minuni sunt puţini care cred
Cu mândrie ne ducem crucile-n spate
Pe umeri sunt răni ce-au uitat să se vindece
Au rămas numai cioburi şi suflete sparte.

Sunt multe reclame, la viaţă şi vise
Azi fiecare individ a devenit un produs
Urcăm în taxiuri care merg spre Nicăieri
Dar biletul-i mai ieftin când e vorba de dus
Întoarcerea-i scumpă, mulţi aleg să rămână.

Infestaţi cu rutină, obosim prea devreme
Murim sau trăim, suntem clar indecişi
Dar cutia poştală e tot timpul deschisă
Numai inima mea mai primeste scrisori
Redactate într-o limbă încă nescrisă.

Şi caut răspunsuri
În picuri de ploaie, în toamnă şi frunze
În plicuri şi timbre, noptiere şi rafturi
Citiţi-mi iubirea, nu din cărţi, ci pe buze
Mi-e sete de viaţă, mă pierd printre veacuri.


*Am postat varianta initiala a versurilor. Cealalta e ascunsa-n temnita.

Explore posts in the same categories: Evadare

Etichete: , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

33 comentarii pe “Temniţa gândurilor mele”

  1. Rodica Says:

    Viata ti-e grea?Limba nescrisa?
    Ia totul cum vine si lasa amarul
    E timp pentru toate,deci si pentru vise
    Si nu lasa viata sa-ti fie decisa
    De altul!

  2. ҉ellena Says:

    foarte faina… imi place cum scrii😉

  3. NightOn Says:

    Foarte drăguț🙂


  4. Mare dreptate are.Ma dor cuvintele ei😦
    Mai e un cantec în care spune „De ce sa legi doua suflete laolalta/ De ce sa legi doua maini ce nu s-au cautat niciodata.” La fel de dureroase mi se par si acelea.

  5. ZuZu Says:

    ”’Urcăm în taxiuri care merg spre Nicăieri Dar biletul-i mai ieftin când e vorba de dus Intoarcerea-i scumpă, mulţi aleg să rămână.” ce mi-a placut partea asta , sa sti ca exact asa ii…felicitari Andrei, inca un articol care imi intrece asteptarile😀


    • Întregul text a fost scris într-o maniera cat mai reprezentativa a societatii actuale. Stradania oamenilor de a-si trai viata în graba, ma oboseste doar privindu-i.Nu vreau sa ma alatur lor. Cand ma grabesc parca fac totul pe dos.
      Asteptari sa nu ai niciodata decat de la tine, oamenii în general dezamagesc.

  6. Iulia Mihai Says:

    Ce sa zic, nu ma dau eu in vant dupa poezie, dar… fotografia e fantastica😀


    • Hmmm, fotografiile nu îmi apartin, chiar daca nu mai scriu de unde au fost luate, nu am spus niciodata ca sunt ale mele.Ce sa zic si eu, e bine ca totusi ti-a placut ceva de aici, sunt destul de pretentios în alegerea imaginilor, iar uneori dureaza zeci de minute pana ma decid pentru una🙂

  7. ANM Says:

    Şi caut răspunsuri
    În picuri de ploaie, în toamnă şi frunze
    În plicuri şi timbre, noptiere şi rafturi
    Citiţi-mi iubirea, nu din cărţi, ci pe buze
    Mi-e sete de viaţă, mă pierd printre veacuri

    ff frumos. imi place tare

  8. aliz3 Says:

    „Dar cutia poştală e tot timpul deschisă
    Numai inima mea mai primeste scrisori
    Redactate într-o limbă încă nescrisă.

    Absolut superb .

  9. teonegura Says:

    Mie cel mai mult mi-a placut cruditatea metaforei „infestati cu rutina”… E tare mult adevar acolo, Andrei. Ma si intreb care sunt clipele in care suntem cu adevarat nebuni: cele in care ne diluam in prozaicul aproape anost, sau cele in care, ca tine, ne strigam disperarea in cateva randuri…


    • Clipele în care ne strigam disperarile dezvaluie nebunia pe care o ascundem înauntru.Daca ne facem una cu normalitatea si intram în cercul vicios al rutinei fara sa ne gasim un refugiu, fara sa ne dorim macar sa iesim la suprafata si acceptand lucrurile asa cum sunt, mi se pare un gest de indiferenta, sau chiar inconstienta, pentru ca trebuie sa fii cel putin iresponsabil sa-ti traiesti viata într-o continua banalitate si sa te conformezi cu situatia.

  10. weighty Says:

    gonna send this to my mom


  11. Mi-a atras atentia acea „limba nescrisa”; chiar ai niste idei deosebite… care te ridica clar asupra tuturor celor care scriu doar versuri, nu si poezii… ca sa nu te las insa numai cu laudele, raman la parerea mea, ca la forma mai este inca loc de mai bine.🙂


    • În volumul Amprentelor poti gasi „Temniţa gândurilor mele” într-o varianta editata, refacuta, remixata, remasterizata si cum mai vrei sa-i spui🙂
      Loc de mai bine va fi mereu, omul învata pe tot parcursul vietii si uneori tot nu dobandeste întelepciunea.Locul meu va ramane printre muribunzi, cu privirea spre cer si picioarele pe pamant, poate doar gandurile sa pluteasca deasupra norodului si sa se opreasca la cei dispusi sa le asculte.


  12. […] iar tuturor: Ada, Adela, Agnes, Altcersenin, Ana Usca, Andrei, Blue Caffe, Brad, Caius, Cammely, Carmen, Cati, Consiliul Blogosferei, Cristi Dima, Cristi […]

  13. Alle Says:

    Infestaţi cu rutină, obosim prea devreme
    Murim sau trăim, suntem clar indecişi
    Dar cutia poştală e tot timpul deschisă
    Numai inima mea mai primeste scrisori
    Redactate într-o limbă încă nescrisă.

    ––––
    mi se pare aproape sclipitoare strofa.
    –––––

    Şi caut răspunsuri
    În picuri de ploaie, în toamnă şi frunze
    În plicuri şi timbre, noptiere şi rafturi
    Citiţi-mi iubirea, nu din cărţi, ci pe buze
    Mi-e sete de viaţă, mă pierd printre veacuri.
    –––––
    la asta, daca n-ar fi fost ‘ma pierd printre veacuri’ – dupa parerea mea, ar fi fost, deasemenea, mai mult decat superba😀


    • Alle, înseamna ca sunt pe drumul cel bun.Cel putin asa sper. Acel „ma pierd printre veacuri” are o anumita semnificatie acolo, nu-i pus de umplutura. Te invit si pe tine sa cauti la biblioteca daca îti place lectura, primul volum al Amprentelor Literare, unde vei gasi si varianta editata a textului.

  14. Yana Says:

    Da…Limba aceea nescrisa din scrisorile primite de inima ta mi s-a parut ideea cea mai interesanta. Frumoase versuri,frumoasa ideea…frumos! Cred ca toti ne lovim la un moment dat de acest limbaj necunoscut, dar usor usor incepem sa il descifram, sa il intelegem, apoi chiar sa il folosim. Poate timid la inceput, uneori ne mai ajutam de semne, de gesturi…apoi, daca este cazul ( si numai atunci) realizam ca de fapt il cunosteam foarte bine, calatori printre vieti si printre veacuri cum suntem, si stim ca vine de candva de demult…Si nu eu, inima spune asta.

  15. Veverita Says:

    ” Şi caut răspunsuri
    În picuri de ploaie, în toamnă şi frunze
    În plicuri şi timbre, noptiere şi rafturi
    Citiţi-mi iubirea, nu din cărţi, ci pe buze
    Mi-e sete de viaţă, mă pierd printre veacuri.”
    Mai am putin si incep sa plang:-s……ufffa..

  16. cristishady Says:

    In sfarsit vad pe cineva prin blogosfera asta care isi si merita laudele.. Sper sa te tii bine de treaba cu scrisul, deoarece la asta te pricepi mult mai bine decat „so-called” zei ai literaturii contemporane.


    • Eu sunt doar un umil textier.Cuvintele nu ma vor face niciodata zeu.
      Literatura contemporana sufera de lipsa acuta a poetilor de valuare, în schimb laudele si le atribuie cu totii, de parca am avea o suta de intelectuali pe metru patrat.
      Voi continua cat am sa pot.Multumesc pentru încurajari!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: