Amurgul gândurilor sumbre (Paralelă la Cioran)


Cimitirul e vesel, mai aşteaptă un trup
Din umbră veghează fiinţe oculte
Dezbărate de suflet, sentimente se rup
Regretele vechi se prefac în insulte.

Criptă e viaţa, infinitul restrâns
Ispăşesc o pedeapsă ce nu se cuvine
Obrajii mă dor, de la chinuri şi plâns
Când palmele tac, nerăbdarea revine.

Nevoia de viaţă am gonit-o de mult
În mine adesea mai strigă ecouri
Obosit sunt de toate, sătul să ascult
Încuiatele gânduri ascunse-n cavouri.

Explore posts in the same categories: Ganduri

Etichete: , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

25 comentarii pe “Amurgul gândurilor sumbre (Paralelă la Cioran)”

  1. miscellaneous11 Says:

    Mic Bacovia ce ești …😛

  2. Rodica Says:

    Singura certitudine,
    Mic Nostradamus ce esti,
    E moartea.
    In rest, e timp berechet sa te inseli….


    • Dar gandurile mele nu duc oare tot acolo?

      • Rodica Says:

        Duc acolo,tocmai pt faptul ca nu-i nimic nou…;gandurile tale sunt de fapt gandurile omenirii…nu-i nimic nou….descoperirea e a ta,pt tine….(re)descoperim ceea ce altii au dus demult in mormant…biblioteca noastra de viata!


        • Unii aleg sa vada moartea cu ochii lor, altii sa construiasca imaginea ei treptat, pe parcursul vietii pentru ca momentul întalnirii sa devina mai …tandru.
          A te gandi la moarte face parte din autocunoastere dar totusi exista retineri în sensul asta.Ma întreb de ce ne ferim asa tare sa ne descoperim temerile.Daca as medita o viata pe subiectul mortii, poate la sfarsit îmi va parea mai blanda.
          Ideea în sine nu-i noua, dar fiecare simte lucrurile în alt mod.Gandurile noastre le putem considera o noutate.Trairile sunt personale si unice, chiar daca experientele se repeta.Am certitudinea ca toti vor ajunge la gandurile mele mai mult în sensul de a le accepta ca adevaruri.N-am puterea sa schimb caractere.


  3. Ceea ce devine principiu se prabuseste mai greu. Dar sigur ca nu exclud acest lucru. Daca îmi dau seama ca am gresit încerc sa ma îndrept, orgoliul meu trebuie sa ramana la nivelul adevarului.

    • Rodica Says:

      Orgoliul sigur nu ajuta in fata mortii…
      Cat nu detinem Cheile imparatiei,e bine sa nu avem orgoliu de pionieri.
      Ai tot timpul din lume,atata cat il ademenesti sa fie al tau,sa te dumiresti cum stau lucrurile….lasa-i pe altii,fiecare va avea bucatica lui de adevar….


      • Orgoliul în general nu stiu daca e bun la ceva. O farama de orgoliu cred însa ca se gaseste în fiecare din noi.Eu am spus pana unde ar fi limita mea.
        De ce trebuie sa aiba fiecare bucatica lui de adevar? Adevarul trebuie sa fie acelasi pentru toti, în aceeasi cantitate si sub aceeasi forma.Cumva din toate gandurile adunate ar trebui sa rezulte un singur adevar.

        • Rodica Says:

          De ce spun”bucatica”?pentru ca,aici,cunoastem in parte….nimic nu ne este dat deplin.Toate bucatile de Adevar intregesc imaginea,de aceea mantuirea e in comuniune,dar personala!Toti vedem acelasi Adevar din alt unghi….din unghiul din care ni se face cunoscut…potrivit priceperii,posibilitatii de asimilare,acceptarii,interesului,putintei …
          Cat despre cantitate,nici nu poate fi vorba!Nu toti putem duce aceeasi sarcina.Adevarul e greu de purtat,crucifica!Forma e forma sufletului nostru,fara sa se risipeasca!
          Cerul e mult mai frumos,vazut din toate partile!🙂
          Nu din gandurile noastre rezulta Adevarul…ar trebui sa slujeasca Adevarul!


          • Ma refeream la Adevarul pe care îl va cunoaste sufletul, în timp ce trupul cunoaste moartea.Si acela spun ca va fi unul singur pentru toti. Ceea ce traim noi sunt indicii, semne catre Adevar. Ce nu cred e ca nu vedem cu totii acelasi Adevar din alt unghi, din simplul fapt ca nu toti vedem Adevarul.Cum am spus, s-ar putea sa ma însel în privinta gandurilor mele, atunci nu mai poate fi vorba de cunoastere, ci de greseala.
            Mantuirea sufletului nu se poate face în singuratate, total de acord!

  4. Cameleona Says:

    Adevăr…

  5. Cameleona Says:

    şi atât. Îmi place poezia.😀

  6. Cameleona Says:

    Da, posibil…


  7. […] tuturor: Ada, Ana Usca, Andrei, Caius, Cammely, Carmen, Cati, Consiliul, Blogosferei, Cristi Dima, Cristi Lisandru, Dan, Deea, […]

  8. ZuZu Says:

    Chiar foarte sumbre aceste ganduri :-s ,mai bine sa fim happy si sa nu ne gandim la lucruri rele si cu atat mai putin la moarte…

  9. H e r a. Says:

    Ciudat,ma regasesc intr-u totul in gandurile tale.

  10. H e r a. Says:

    Ciudat,ma regasesc intr-u totul in ce ai scris:)

  11. H e r a. Says:

    ueaa ce urat,pana acum nu aparea comm si acum au aparut aman2:))) uraaaattt


    • Primul comentariu pe blog trebuie aprobat, asa am lasat setarile.

      Ma bucur ca mai sunt persoane care sa înteleaga ceea ce spun, dar îmi pare si rau totodata, pentru ca sunt lucruri care lasa urme adanci în noi.

  12. Veverita Says:

    ” Ispăşesc o pedeapsă ce nu se cuvine
    Obrajii mă dor, de la chinuri şi plâns ”
    …imi trezesti amintiri,neplacute de data asta:(


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: