Nu e decât un alt deces



Eu ţi-am promis că-n vis nu te mai iau
Nu te mai port pe gene niciodată
Şi nici de vine moşul ăla renumit
Să facă vrăji, să îmi descânte de deochi
Sau chiar de cearcănele îmi vor sta sub ochi,
Din universul meu de azi eşti alungată.

Din perne se vor cerne prăvălii
Am magazia mea cu vise unde n-ai acces
Şi voi depozita acolo şi necazuri şi dureri
În fiecare zi speranţe voi depune pentru viitor
Fără migrene sau coşmaruri. Doar vise color,
Iar fiecare zi nu e decât un alt deces.

Mor toate periodic, unul câte unul
Sufletul meu a devenit un cimitir de vise
Ducându-şi fiecare crucea-n spate
Cu lumănările aprinse-n mâna stângă,
Cu vise nenascute gata sa le planga,
Mereu exista „maine”
… dar „maine” n-are-ntotdeauna uşile deschise.

Explore posts in the same categories: Evadare

Etichete: , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

25 comentarii pe “Nu e decât un alt deces”

  1. ZuZu Says:

    Foarte adevarata ultima fraza😀

  2. Rodica Says:

    Cat a durat alungarea
    ce-a acoperit tradarea
    visului neimplinit,
    ca apoi sa fi murit?


  3. […] din blogosferă: Ana Usca; Andrei; Andrei Mitucă; Arici de mare; Alexandrescu Daniela; Baricada; Banca viselor; Blogul blondei […]


  4. O clepsidra si jumate risipite în pustiu
    Fugarit de ganduri proprii, ce ma misca în sicriu,
    Visele ma tin în viata, alinarea vine greu
    Eu tot caut orb prin ceata, cheia sufletului meu.

    Dar sa stii ca de-oi gasi-o voi fi liber pe vecie
    Închizand în urma usa, nepasandu-mi ce-o sa fie
    Din pacate-s încuiatele toate lacatele mele
    Si durerea-mi va fi scrisa din calvar si chinuri grele.

    Sunt închis în mine însumi, putere nu am sa strig
    Iar aici, adanc, în suflet, e neliniste si frig
    Universul meu e singur, cautand noi universuri
    Paralel cu alte astre si lipsit de alte sensuri.

  5. CristiShady Says:

    Off Doamne .. sper sa treci cat mai repede peste ceea ce traiesti. Stiu cum e cu inima franta .. din pacate/fericire m-am abtinut sa scriu multe pe blog. Ceea ce altii numesc articole foarte triste sunt, de fapt, varful ice-bergului.


  6. Am lecturat cu plăcere, sunt câteva idei care merită remarcate, Andreiul. Zic că se mai poate lucra un pic, dar asta numai dacă tu, ca autor, doreşti. Au scăpat câteva litere la „cimitir”, şi spun că ultima strofă mi-a plăcut cel mai mult. O zi bună să ai!


    • În ultima strofa am încercat sa concentrez totul cat mai bine sub aceeasi idee.Toata întelegerea versurilor sta în ultima strofa…
      Am corectat unde era necesar, mereu va fi loc de mai bine.Mersi de vizita!

  7. Yana Says:

    Esti mult prea trist! Indiferent ce se intampla, trebuie sa crezi in „maine” si in usile pe care, chiar daca nu sunt mereu deschise, le deschizi si cu…iarba fiarelor daca e nevoie. Altfel…frumos scris, recunosc. Ai talent si apreciez asta, dar nu ma pot obisnui cu stilul atat de pesimist.


    • Nu-ti pot cere sa te obisnuiesti cu asta cand nici eu nu vreau sa mai vad lucrurile asa, dar daca ai revenit aici înseamna ca încerci.
      Sper ca suntem cu totii constienti ca într-o zi acel „maine” pentru noi nu va mai exista.Trist sau nu, asta e adevarul.Mi s-ar parea mult mai trist ca dincolo de viata asta sa nu fie nimic, nu moartea în sine ma sperie.


  8. „Din perne se vor cerne prăvălii
    Am magazia mea cu vise”

    Magică imagine…


  9. Superb finalul, „loveste” tare cititorul… maine poate nu are intotdeauna usile deschise, dar mai sunt si exceptii. Incearca sa te strecori printre crapaturi sau sa fi chiar tu cel care sparge usile!🙂


    • N-am puterea sa sparg usile si nici dreptul, le voi deschide doar pe cele înca neîncuiate.Doar ca mai obosesc uneori de la atatea usi trantite-n nas. Chiar daca zi de zi oamenii îmi ucid visele, eu continui sa traiesc pentru ca am învatat sa visez mai mult decat ar putea ei sa ucida vreodata…

      Sper ca finalul sa-ti fi dat puterea de a mai deschide o usa!

  10. marya Says:

    frumos🙂 atinge acolo unde trebuie


  11. […] singura si parca sentimentul ca nu mai e nimeni in jur imi copleseste inima. Incerc sa ma descriu, sa-i fac un portret vietii mele, sufletului meu. Ma gandesc la toate greselile pe […]

  12. Lola Says:

    „Sufletul meu a devenit un cimitir de vise
    Ducându-şi fiecare crucea-n spate”

    versurile astea 2 mi-au plăcut cel mai mult.iar poezia aceea de 3 strofe pe care-ai lăsat-o în comentariu…e a ta? pentru că e genială.deci bănuiesc că da.


    • Da, poezia îmi apartine.E facuta pe moment, asa ca îmi asum orice critici de orice fel.A fost un moment mai profund de inspiratie probabil. Rodicai trebuie sa-i multumesc pentru ca îmi învioreaza mereu nevoia de a scrie.

  13. adriana Says:

    Chiar daca maine are usile inchise…exista magazia cu visuri….de-aici se deschid mult mai multe usi…Succes! Frumoasa poezie!

  14. Silvia Says:

    ai scris foarte frumos , cum de nu ti-am descoperit blogul mai devreme ? :p


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: