Iertarea fără uitare e ca pâinea fără sare



Mi-a fost dat sa cunosc deopotriva oameni cu suflet bun dar si persoane capabile de rautati fara margini.Cum nu e bine sa te pui cu nebunul (ca are mintea odihnita,stiti voi povestea) nici pe cei buni nu cred ca-i prea bine sa-i calci pe coada.Unu la mana- pentru ca e nedrept, si doi pentru ca ei ,asa cum sunt,pot deveni cei mai periculosi oameni.Naivitatea se trateaza cu lectii de viata,dar dusmania nu se sfarseste fara razbunare.Pana nu vom lasa orgoliul deoparte si nu vom învata sa iertam,lumea nu se va opri din declin.Adevarat ca stiinta a progresat în ultimele decenii,dar la ce bun stiinta,cand din punct de vedere moral suntem înca în mezozoic…
Putem spune oare ca am iertat pe cineva daca nu am uitat si greseala facuta ? Am ierta doar pe jumatate sau cum ? Exista doua sau trei persoane pentru care as calca peste orice principiu,dar numai atat.Adevarul e unul din lucrurile sfinte pentru mine,de aceea cine m-a mintit, fie si o singura data, nu mai poate avea pretentia sa-l vad cu aceeasi ochi. În afara de minciuna,care e ca o coroana simbolica a raului,mai detest cu înversunare nedreptatea si tradarea.Pentru ele as semna oricand cea mai draconica sentina.În rest,cred ca as putea trece peste toate daca cel care a gresit regreta fapta.Sunt situatii cand isprava nu mai poate fi îndreptata si cauzeaza destula suferinta, iar consecintele nu-s placute pentru nimeni.Nu mai reactionati impulsiv ,si cand luati decizii care nu va privesc doar pe voi, judecati de doua ori si cantariti bine.Nu dati înapoi ca racul, încercati sa fiti o balanta cu suflet de fecioara!

Iertarea fara uitare e ca painea fara sare- deci voi ce n-ati putea ierta niciodata, nici celei mai iubite fiinte ?

Explore posts in the same categories: Realitate.

Etichete: , , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

29 comentarii pe “Iertarea fără uitare e ca pâinea fără sare”

  1. Lilly Says:

    sa sti ca iertarea e o virtute! deasta iertam si nu uitam
    eu sunt fecioara :)si pot ierta si uita multe

  2. miscellaneous11 Says:

    E greu sa ierti si sa uiti in acelasi timp.🙂 Eu niciodata nu o fac.


    • Si crezi ca merita sa tii minte toate „rautacizmele” altora ?

      • miscellaneous11 Says:

        Oh, dar nu imi doresc asta, doar ca nu pot … nu pentru ca nu imi doresc, ci pentru ca nu se sterge din mintea mea.🙂 E un fel de pedeapsa, sa-mi amintesc toate lucrurile care m-au ranit, intamplari penibile, jigniri etc.

  3. Gianina Says:

    Se pare ca eu impart multa paine fara sare😀

  4. Alex`andra Says:

    articolul tău zici că-i făcut special pt mine, să-mi fie o altă morală în faţa orgoliului meu maaaaaare :)))


    • Eu aplanez un conflict gandindu-ma ca cel mai destept cedeaza.Chiar ma amuz de încercarile unora de a ma provoca,nu vreau sa cad în ridicol.
      Cand esti pe punctul de a ta certa cu cineva, aminteste-ti de articolul asta🙂

  5. cristishady Says:

    Multe lucruri in viata sunt doar de fatada. Eu personal urasc minciuna si negarea ei. Cand ii pui omului in fata toate dovezile ca a mintit si el neaga in continuare deja mi se face scarba. Am invatat in viata ca nu este bine sa ierti usor prea des, pentru ca astfel se ajunge la repetarea acestora fara nici o remuscare. Nu cred ca exista greseala ce nu trebuie iertata, dar nici fapta fara rasplata.
    Eu am iertat cam ..tot ce se putea ierta, fara sa exagerez. am iertat tradarea, rautatea ..La unele persoane mai greu, altora mai usor si singura persoana care a apreciat asta a fost chiar cea careia i-am iertat cel mai greu greselile.
    Legat de orgoliu, acesta este de vina pentru majoritatea certurilor si rupturilor dintre oameni, nu multi recunosc ca au gresit.

  6. 'mnealui Says:

    Uite un concept de viata: nu cere niciodata inapoi ceea ce ai dat cu imprumut. Cum ti se pare? Mai discutam despre iertare?


    • Daca si bancile ar gandi asa, ar spori numarul celor care se împrumuta🙂
      Cu siguranta oricine ofera îsi doreste sa primeasca înapoi,depinde de fiecare daca îndrazneste sa-si ceara sau nu dreptul.


  7. Eu voi fi catalogată drept rea,dar eu iert greu.Dar mă prefac că am uitat,dacă persoana mi-e dragă reiau relaţia-indiferent de ce tip e,dar la răstimpuri îmi amintesc de ce a făcut şi mă încearcă o răceală..Dar dacă e ceva cu adevărat grav..nici vorbă:D


    • Cum nu consider ca am iertat pe cineva pana nu am uitat si de greaseala lui,tot la fel cred ca cel care pretinde iertare trebuie mai întai sa regrete fapta.

      Într-o relatie tratez greselile cu o austeritate mai mare decat guvernul,daca am fost înselat sa zicem,sau mintit în legatura cu ceva important pentru mine nu mai exista iubire.Si chiar daca as încerca sa continui amiabil nu mai pot,oamenii sunt recidivisti ca specie…

  8. Cony Says:

    Eu in genral iert cam tot ce se poate, mai usor sau mai greu. Dar iertarea si uitarea sunt diferite. E greu sa uiti cand cineva te raneste, chiar daca l-ai iertat. Cred ca pentru fiecare iertare exista acolo un dram de ceva pe care nu il poti uita. Sau si daca uiti, asta se intampla mai tarziu.
    Ca sa ierti, trebuie sa simti intai ca celalalt chair regreta sau sinte ca a gresit. Daca nu simti asta, e posisbil sa ierti, dar de uitat…


    • Personal cred ca iertarea nu e completa fara uitare.Daca dureaza un an,doi sau trei e ok.Abia atunci se poate considera cineva iertat,nu cand ne apuca pe noi compatimirile,dupa doua saptamani si-i spunem: te-am iertat,hai sa fim iaraşi prieteni.

      Sunt destul de strict în situatii din astea,probabil de aceea am atat de putini prieteni,dar macar îi pot numi prieteni,si asta pentru ca nu mi-au gresit si nu pentru faptul ca le-am mai dat eu zece sanse…

  9. gisellemicle Says:

    Nu cred ca odata cu iertarea ar trebui sa vina si uitarea de manuta. Pai bine, tu ierti pentru ca ai o inima buna si iti dai seama ca toti oamenii gresec. Ierti pentru ca tii la persoana care agresit si vrei sa crezi ca ii pare rau. Si de ce ar trebui sa uiti? Uitarea va veni abia atunci cand persoana in cauza va demonstra ca greseala a fost doar un impuls de moment si ca merita toata iertarea si uitarea ta. Pana atunci, trebuie sa stii sa ierti, dar sa tii minte ca acea persoana poate oricand sa mai repete greseala. Sa tii minte ca a facut-o o data si ca poate s-o mai faca. Si asta nu inseamna sa stai suparat. Asta inseamna sa fii mai atent si sa ai grija.


    • Cand rana e proaspata,oricat s-ar chinui mintea sa alunge unele lucruri,sufletul înca-i macinat de durere.Deci decizia de a ierta nu cred ca o ia mintea,ci sufletul.Nu ma refer chiar la uitare,în sensul ca nu devenim amnezici,dar a ierta înseamna mai întai de toate sa vorbesti cu cineva dupa ce ti-a facut rau si sa nu te mai gandesti la greseala lui,sa poti sa-i mai fii prietenul de altadata.

  10. Madalina Says:

    Eu am avut o mare problema in a ierta. Sa zicem ca acum am invatat sa fac asta, desi mai am de lucrat.
    Si nu, nu se poate uita asa ceva, eu una nu pot. Oricum, merg pe principiul: am incredere in toata lumea pana la proba contrarie.


    • Cred,si am spus-o si în postarea urmatoare,ca încrederea este cea mai simpla cale de a deveni o victima.Eu mai întai cer o dovada cuiva ca-mi merita încrederea,apoi o acord.În cazuri legate de vinovatie,sigur ca oricine trebuie sa plecere de la prezumtia de nevinovat- pana la proba contrarie bineînteles.

  11. Lavinnia Says:

    Frumos subiect. Mie nu imi place sa ma impac cu o persoana de 100 de ori. Cand am spus odata ca s-a terminat, s-a terminat. Din pacate am patit si eu asta. M-am impacat cu un baiat de 3 ori, acum a 4-a oara i-am spus sa nu mai insiste ca nu o voi mai face si a 4-a oara. Ce e mult strica.

  12. Cami Says:

    Mai spunea cineva mai sus ca iertarea este o virtute, dar cred ca nu iertarea in sine e virtutea, ci capacitatea de a ierta inainte sa uiti, care nu se poate naste decat intr-o profunda compasiune a omului impacat cu sine si intelept care stie ca greseala altuia ii apartine pe deplin respectivei persoane, nu lui si nu conteaza in fond cine cum ne greseste, ci cum alegem sa fim noi in relatie cu acel om si acea greseala. E adevarat ca de o asemenea intelepciune nu stiu cati dintre noi chiar suntem capabili…
    Oricum, fain spus, imi place mai ales sfatul de la final😉


    • Nu oricine e capabil sa ierte, de aceea iertarea nu-i pentru oricine.E nedrept sa cautam iertarea înainte de a fi împacati cu noi însine si de a ne împaca sufleteste si cu cei care au gresit fata de noi.
      Sfatul sper ca a ajuns acolo unde trebuie!

  13. Malina Says:

    Eu credeam ca prostul are mintea odihnita :D…
    Da, din pacate si eu am un orgoliu destul de tare si nu pot sa iert deloc „cum trebuie”…


  14. Proverbul era cu prostul,dar asa cum este el, gandeste catusi de putin.Nebunul cred ca totusi are mintea mai odihnita🙂
    Daca mai renuntam din cand în cand la orgoliu va fi mai bine si pentru noi, nu numai pentru cel care a gresit fata de noi, dar ramane sa decizi tu pe cine vrei si poti sa ierti si pe cine nu.

  15. Cami Says:

    Bine zici🙂

  16. Rodica Says:

    🙂
    Iertarea fara uitare nu exista…se numeste oricum,dar nu iertare(altfel).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: