Un nod ne ține loc de cod (Deuteronom)

Publicate 28 ianuarie 2016 de andreihappyday
Categorii: Fără categorie


societatea e o gramatică fără reguli
unde substantivele proprii
își etalează superioritatea
sub uzura vechii majuscule

așa puțină iubire a rămas
pe pământ
încât poți înghesui toți poeții lumii
într-un volum colectiv

cui să-i mai spui te iubesc
pân’ la sfârșitul vieții
când oamenii sunt interesați
numai de noutăți științifice

zilele în care ne întâlnim
devin sărbători
iată de ce n-am să fiu vreodată ateu
la urmă
n-ar fi pesemne nicio dramă
dacă păstrăm pentru noi secretul nemuririi
lăsând gesturile discrete și spontane
să fie interpretate în fel și chip
cum bunăoară
teologii tratau versetele biblice
nu fi tristă dacă
în josul paginii nu vei găsi trimiterile așteptate
caută să înțelegi
când te-am cunoscut pe tine
eram la fel de nepregătit
ca lumea dinaintea celor 6 zile

Între lupta de clasă și iubita de-acasă

Publicate 3 aprilie 2015 de andreihappyday
Categorii: Fără categorie


Asimilând nemulțumirea națiunii
vom porni o revoluție subtilă,
toți anii lui Matusalem, dezordonați,
numai cu tine i-aș trăi, copilă.

Voi, dezgropați-i coasta lui Adam,
reînviați fecioare adormite,
dupa model marxist, femeia nouă
ne va feri de chinuri și ispite.

De va sa vie secetă-n Eden
să importați cu grijă de-ale gurii,
femeia nouă n-are frâne, iar
neînfrânatele nu au simțul măsurii.

Inconsistențe (cu trimiteri în trecut)

Publicate 16 octombrie 2014 de andreihappyday
Categorii: Fără categorie


Urmărim zilnic aceleași trupuri până intervine saturația vizuală. Nu mai departe de ieri ne îndopam cu presupuneri încercând să aproximăm dimensiuni și numere. Azi practicăm o matematică aplicată, lispită de orice simț etic: îndepărtăm scoarța, păstrăm metoda. Împărțiți între casă și job, familie și prieteni, porniri autodidacte și mentalități implantate cu sârg, compromisuri către un ideal incert.

Subordonat voinței colective, respiri aerul înfrângerii constante. Te-ai descoperit vreodată atât de îmbătrânit încât să simți că-ți putrezesc oasele, că te descompui cu fiecare gând lăsat în urmă, după orice obicei pe care încetezi să-l practici, orice victorie înaintea comunelor vicii? Refuzând să consumi realitatea creionată de mari vizionari ai vremurilor, te trezești într-o lume depopulată de trăiri naturale, condusă de impulsuri cu urmări halucinogene.

De la picăturile scurse de pe coroana de spini până la sângele pierdut al lui Dylan au avut loc nenumărate donații, șanse formidabile să supraviețuiești și să performezi în ratare. Exceptând așternuturile neschimbate de săptămâni sau foamea continuă, dezvolt impresia că nu mai există altă statornicie a lumii. ORI tu ești altfel în fiecare dimineață, ORI te înlocuiesc în fiecare zi din neatenție cu alta, nu mai înțeleg. Nu mă mai înțeleg. Înainte de a deveni senil îmi doresc să umplem nopțile lăsate albe cu discuții interminabile despre trecut. Să mă scufund până la înec în adâncimi nebănuite de priviri paradigmatice ascunse cu tâlc. Mă redescopăr în ochi străini ca și cum mi-aș citi destinul în palmă.
Am să caut curajul de a mă accepta, tu vezi cum faci cu iubirea cerută, cu dobânzile aferente, impozite către leviatan, venituri nedeclarate & co.
…și doar ți-am repetat că nu pot oferi mai mult decât primesc, oricât aș vrea, nu insista, nu pot.
……………………………………………………………………………………………

Mângâi zilnic același trup fără a concepe urme de monotonie, variații, mici modificări. Cum aș putea să mă satur, când de n zile fără inventar te admir fără să clipesc, din postura de cercetător în științe exacte? Mai există nopți, zile, vârste, anotimpuri? De fapt lasă-le, nu contează, vorbește-mi despre tine!

RăsCruci imaginare

Publicate 13 iulie 2014 de andreihappyday
Categorii: Fără categorie


andreihappyday-raspantii imaginare

Nu există drumuri drepte

Toată viața-i un ocol,

De când urc aceleași trepte, tot cobor.

Nu există drumuri drepte

Toate sunt deșertăciuni,

Oamenii n-au timp s-aștepte, vor minuni.

Ești scutit de suferință

Supărând pe ceilalți

În iad locuri sunt puține, ai putea să-mparți?

Cum să cer acum iertarea

Când greșeala mi-e cu voie?

N-am dreptate, n-am nici scuză. Am nevoie…

Nu există drumuri drepte

Când urci și cobori

Refuzând o altă cale, așteptând să mori.

 

numerit

Publicate 6 august 2013 de andreihappyday
Categorii: Evadare

Tags: , , , ,

andreihappyday-numerit 

Inima-mi stă. Ești motiv de repaus,

Te adun și te-mpart ca pe suma lui Gauss.

Sfârșitul e-aproape. Îl simt, îl presimți,

Ne vom vinde iubirea din lipsă de-arginți.

Mai se caută sfinți? Pregătiți închisori!

N-ai iubit niciodată dar te temi c-ai să mori?

Ale vieții erori sau natura umană

Au făcut din iertare doar un fel de pomană?

Că-n deșert nu-i iubire, n-ai de unde să știi,

Deși luate-mpreună sunt la fel de pustii.

Nu e loc de întoarceri, mă urmezi ori m-alungi,

Amintește-ți de mine când n-ai să-ti ajungi,

Nu lăsa ochi străini să te vadă că plângi

Și încearcă să dormi, deși nopțile-s lungi.

E nevoie de timp să înveți din greșeli 

Și de-un suflet în plus să accepți că te-nșeli.

Dator ești c-o moarte, în clipe, nu-n rate,

Dar pașii tăi uită, cât inima bate.

Ești iertat de păcate, lumea-ntreagă-i o sectă.

Se renunță la dogmă? Ce ratare perfectă!

 

sursă foto: chuchy5.

antilevit

Publicate 30 iunie 2013 de andreihappyday
Categorii: Ganduri

Tags:

andreihappyday-3

Aș vrea să nu-mi mai fie dor,
Să pot muri fără regret
Știind că tu exiști, iar eu
Să nu mai vreau să te aștept.

Aș vrea să uit tot ce spuneam
Și să nu-ți fi promis nimic,
Tu să mă rogi să-ți spun orice,
Iar eu să nu îți zic…

Aș vrea ca tu, în locul meu
Să te aștepți și să te plângi,
Să-ți fi dorit să fii un zeu
Și nici ca om să nu-ți ajungi.

Read the rest of this post »

exod

Publicate 26 iunie 2013 de andreihappyday
Categorii: Evadare

Tags: , ,

ce copii bolnavi eram
când o luam la sănătoasa prin lume
trăind în fugă zile
din viețile celorlalți

curaj
cât pentru un te iubesc
șoptit la ureche
ecouri multe ecouri
răspunsuri târzii
așteptări cu subînțeles
de neînțeles

ochi umezi
genunchi juliți
obraji rumeni
respirații oprite
bătăi în inima alăturată
un prim sărut dă startul
jocului de-a oamenii mari

constatări

iubire luată în serios
miracole trecute cu vederea
zadarnic mai fugim
ne pierdem într-un pas
nu vezi
ce copii am fost
ce copil am rămas